Citat:
În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia
Stimata doamna, va rog cu respect sa definiti mai clar ce intelegeti prin crestinism. Daca, God forbid! cineva ar aplica in lumea reala ca spuneti dvs., ar rezulta o religie a unor suicidari aproape ireal de nonviolenti, si extrem de visatori. Sper ca am inteles gresit. TOTUSI DE CE MANTUITORUL A INVIAT? DE CE EL SI SPIRITUL SFANT PE CARE L-A TRIMIS NE SPUN SA NE INTEMEIEM CREDINTA, INTRE ALTELE, SI PE INVIEREA MORTILOR, CA UNA DIN ESENTIALITATILE CRESTINISMULUI? CHIAR, DE CE LUMEA SI VIATA ASTA MATERIALE SUNT DECLARATE, DE YHWH INSUSI, "BUNE FOARTE"? Nu e mai simplu sa visam la vesnicie, luptand, mai real, mai iluzoriu, cu pacatele proprii, si ridicand din umeri daca e vorba de ale altora (asta cand nu-i barfim sau dam anatemei, in mod ipocrit)? Asta ar fi autism religios, pana si menonitii ar fi mai naturali (a se citi "mai violenti cu pacatul").
|
Doriti o definitie a crestinismului? Uitati una simpla: crestinismul este ascultarea de Domnul Iisus Hristos (Cristos => crestinism), iar ascultarea inseamna a face in fapte ceea ce ne-a invatat El urmand modelul Lui. A zis sa iubim vrajmasii si sa ne rugam pentru ei? Pai ii iubim. A zis sa ne scuturam praful de pe picioare acolo unde Evanghelia nu este primita si sa mergem mai departe? Pai asa facem. A murit El pentru pacatele noastre? Pai atunci murim si noi tot pentru ale noastre, pentru pacatele noastre proprii murim, asa cum zice si Sf. Ap. Pavel, murim pacatului pentru a invia in Hristos (duhovniceste). Nu ne intereseaza pacatele altora decat in masaura in care, prin exemplul propriu, aratam cum se scapa de ele, iar daca unii se vor mira de ideile noastre utopice si ne intreaba de unde vin, trebuie sa facem asa cum a zis Sf. Petru: sa le spunem, in mod politicos si bland, despre credinta noastra in Iisus.
Nicaieri in Biblie nu sunt trecute metodele dvs. in timp ce ceea ce va zic, este trecut si asa invatau Iisus si apostolii, ca atare asta inseamna a fi crestin.