Sinuciderea este un pacat grav, ca multe alte pacate grave sau foarte grave si ma gandesc ca poate ar fi bine sa lasam pe Dumnezeu la intalnirea cu acest pacatos (in ziua Judecatii sau mai devreme) sa faca dupa Voia Sa deoarece "nenorocitul" odata ingropat in afara cimitirului celor credinciosi si fara slujba este lasat spre uitare din randuielile colective, cu atat mai trist cu cat unii dintre ei, sarmanii, au fost oameni cinstiti, cu fapte bune si onorante... iar pentru acestia speram ca pedepsele de dincolo sa fie, totusi, mai putin severe intr-u linistirea urmasilor acestora...
Rog ca iertata-mi fie si mie dupa voia Domnului Isus indrazneala de a cugeta si scrie lucruri cu mult peste masurile mele... deoarece in acestea sunt lucrarile Cele Sfiinte ale Domnului Dumnezeu Cel Viu care a primit, totusi, bucurie si lauda si din gura celor de "Tzatza" (sân) ... in drumul catre mantuirea noastra...
|