Alte citate de pe site-ul newadvent despre inchizitie, traducerea ma gasit-o aici:
http://www.scribd.com/doc/28699517/I...-in-Evul-Mediu
Vedem cum de fapt inchizitia relua conceptiile evreilor din legea lui Moise.
"Apostolii erau extrem de preocupati de felul in care isi transmiteau invataturile:orice varianta proprie, chiar proclamata de ingeri ai Raiului, era considerata un pacat mare. Cu toate astea, apostolul Paul, in cazul ereticilor Alexandru si Hymeneus, nu a revenit la vechile pedepse cu moartea, ci doar I-a exclus din comunitate. De fapt, crestinii primelor trei secole nici nu concepeau alta atitudine.
Tertullian spune ca : "Humani iuris et naturalis potestatis, unicuique quod colere, nec aliiobest aut prodest alterius religio. Sed nec religionis est religionem colere, quae sponte suscipi debeat, non vi." Cu alte cuvinte, el ne spune ca legea naturala permite oricarui om sa-si urmareasca vocea interioara, in practica unei anumite credinte, din moment ce este o chestiune de proprie vointa, nu de fortare.
Totodata, Celsus acuza pe crestini de persecutia disidentilor cumoartea, arderea pe rug si tortura, acestabazandu-se pe Vechiul Testament. Ca replica, Origen estemultumit cu a spune ca trebuie sa existe o distinctie clara intre crestini si evrei deoarece urmeaza invataturile a doua figuri religioase diferite: Iisus si Moise. Adevarul este ca, la momentul respectiv, devenise deja imposibil sa fii evreu crestin deoarece nu se mai supuneau in totalitate legilormoizaice. Astfel, ei numai erau liberi sa-sio moare dusmanii si sa arda violatorii legii crestine.
Sfantul Ciprian din Cartagina, desi inconjurat de nenumarati schismatici si crestini fatarnici, a dat lao parte sanciunile din Vechiul Testament,care pedepsea rebelii impotriva preotilor, cumoartea: "Nunc autem, quia circumcision spiritalis esse apud fideles servos Dei coepit, spiritali gladio superbi et contumaces necantur, dum de Ecclesia ejiciuntur.Ž.Religia era de natura spirituala, astfel incat si sanctiunile luau acelasi caracter, iar excomunicatul a inlocuit moartea.
Lactanius, deoarece eramartorul unor represalii extrem de sangeroase, a scris "Institutiile divine", in 308 e.n.. El, de asemenea, promova libertatea completa a credintei, scriind: "
Religia este o chestiune de proprie dorinta, ea nu poate fi fortata nimanui. La ce folos este cruzimea? Ce legatura are roata de tortura cu pietatea?Cu siguranta adevarul nu are nimic de-a face cu violenta« Este adevarat ca nu exista nimic la fel de important precum religia si ca trebuie aparata cuorice pret. Este adevarat ca trebuie protejata, insa murind pentru ea, nu omorand pe altii; prin proprie tortura, nu prin violenta; prin credinta, nu prim crima. "
Invatatii si invatatorii crestini, ai primelor trei secole, au insistat mult pe libertatea religioasa completa. Pe langa asta, de fiecare data cand
comparau legea crestina si cea mozaica, subliniau faptul ca ,
in cea dintai pedeapsa ereticilor era spirituala, iar in cea din urma, ea se concretiza in torturi simoarte.
In acest scop au cerut demulteori inlocuirea decretelor crude din Vechiul Testament cu invataturileblande ale lui Christos. Cu toate astea, succesorii lui Constantin nu au fost niciodata convinsi, astfel incat au dat, cu teribila regularitate, edicte penale impotriva ereticilor, care constau un confiscarea proprietatilor, exilare sau chiarmoarte. Cea din urma, insa, se aplica doar unor anumite tipuri de erezie;
La sfarsitul secolului al patrulea,manicheismul, donatismul si priscilianismul erau cele mai cunoscute erezii. Alungat din Roma si Milano, machiaeismul a cautat refugiu in Africa.
Desi au fost gasiti vinovati de invataturi si fapte pline de pacat, Biserica a refuzat sa invoce puterea civila impotriva lor, episcopul de Hippo refuzant explicit acest lucru.
Intr-adevar, aflam de la acesta ca primii care au folosit puterea civila pentru a se apara impotriva Bisericii au fost donatistii.
Sf. Martin din Tours, prezent la Trier, a cerut autoritatea ecleziastica de acuzare, promitand ca nu va varsa nicio picatura din sangele lui Priscilian. El a argumentat ca depozitiile celorlalti episcopi vor fi de ajuns pedeapsa, iar
varsarea sangelui ar fi impotriva Legii Divine.
Dupa executie el a blamat pe ambii acuzatori si pe imparat si a refuzat mult timp samai tina slujbe cu asemenea episcopi, el nefiind in nici un el responsabil pentru moartea lui Priscilian. Marele episcop din Milan, sf. Ambrozie, a descris executia respectiva drept o crima.
Inaltii Bisericii au fost impotriva violentei, dupa cum am aratatmai sus, iar cei care I-au persecutat atat de sever pe eretici, pana atunci, apartineau puterii imperiale, nu ecleziastice.