Buna seara tuturor!
Din cate vad, din nou s-a ajuns la o atmosfera incinsa. Si pentru ce? In secolul XIX, niste unitarieni ardeleni au devenit evrei. Era si logic, data fiind esenta credintei lor. Cinste lor, pentru ca si-au recunoscut pornirea inimii si sensul adevarat al doctrinei, deopotriva. Presupun ca adventistii vor deveni, similar, niste practicanti ai religiei Poporului Ales, insa, din pacate, de orientare saduchee, data fiind atitudinea lor antiscripturistica fata de nemurirea sufletului si fata de pozitia Sabbath-ului in cadrul zilelor saptamanii.
Acum, sa trecem la momentul grandios al Reformei, in ansamblu.
Toti acei oameni de mare forta, Luther, Calvin, de Beze, Arminius, Zwingli, Leger, Knox, etc., au crezut sincer. Ce s-a intamplat ulterior, a fost specularea, de catre...banuiti cine, a antipatiei la nivel de mase dintre catolici, pe de o parte, si luterani, calvini, anabaptisti, etc., pe de alta. Nu exista scuza pentru oroarea quasi-genocidica numita eufemistic "noaptea Sfantului Bartolomeu", care, nota bene, a fost organizata de regalitatea franceza, NU de BC sau de Sfantul Oficiu. Nu exista scuza nici pentru devastarea unor manastiri catolice, si omorarea multor monahi si preoti, indeosebi de catre taranii germani fanatizati de catre "radicali", in timpul rascoalei taranesti, indeosebi pe filiera anabaptista.
Un alt aspect este atitudinea, indeosebi calvina si luterana, fata de limba nationala in traducerile Sfintei Scripturi, ca si in cultul noilor Biserici emergente. Nu stiu cat se cunoaste, pe larg, faptul ca primele carti prin care oropsitul roman ardelean putea invata romaneste erau catehisme si psaltiri calvine. CE GASESC EXTRAORDINAR E CA OAMENI, PRIN DEFINITIE SI TRADITIE EXTREM DE TRUFASI, CA NOBILII MAGHIARI, AU DEVENIT FOARTE GENEROSI, DATORITA CREDINTEI NOU-DOBANDITE. Au renuntat, fie si temporar, la spiritul de casta, si au permis asa ceva. Banuiesc ca realizati ce risc imens este pentru o patura dominatoare ereditara, dependenta de proprietati funciare imense, initierea culturalizarii, fie si cu temei prozelit, a maselor obediente, care mai sunt si de alta extractie etnica si limba.
Per ansamblu, Reforma a fost un fenomen greu de inteles si judecat dintr-o perspectiva total obiectiva. Va invit mai departe sa va expuneti opiniile, sine ira et studio. Daca eu, catolic, deci chipurile teoretic subiectiv cand vine vorba de Reforma, :) pot asta, cu atat mai mult fratii nostri si colegi de forum ortodocsi, care au avut, pe tronul Patriarhiei Constantinopolitane, la un moment dat, un Patriarh cu simpatii calvine, desi nu i-a apartinut acea Confesio fidei ce i s-a atribuit. Ma refer la cel recunoscut de partea ortodoxa ca fiind Sf. Mucenic Chiril Lukaris.
Pace si bine!