[fallen]

În prealabil postat de glykys

Nu stiu cat de mult se iubesc ei, oricum, relatia lor e mai mult decat platonica, dar parintii lui vor ca fiul lor sa isi termine mai intai studiile,sa isi faca o situatie si apoi sa se casatoreasca cu cineva de conditia lui. Fiul e de acord cu ei, si colega mea e de acord cu ei, mai ales ca si ea gandeste asemanator, vrea sa isi faca un rost in viata intai, are alte prioritati, e OK daca vorbeste cu el de doua ori pe saptamana si ies in parc...Parintii lui sunt oameni de vaza, cu principii si nu ar accepta ca prietena fiului lor sa locuiasca cu ei, nici macar intr-o camera separata - nu stiu daca au asa ceva si nici cum o privesc pe ea, probabil nu o plac prea tare, pentru ca e saraca... Nici ea nu ar accepta sa traiasca cu el, in concubinaj, chiar daca asta presupune sa isi care bagajele aproape zilnic pe unde se duce.

Ceea ce imi place insa este ca dragostea sau nevoia stringenta de o locuinta nu le intuneca gandurile si ca amandoi sunt sinceri unul cu altul si se inteleg, au principii, prioritati...

P.S. Si chiar de ar sta ca oaspete (pe o perioada nelimitata!!! cine se inhama la asa ceva?), in camera separata, ar avea foarte multe ispite. Acum sta la o colega care locuieste cu prietenul ei, iar aceasta i-a zis ca o poate tine numai o luna-doua, tocmai din cauza prietenului ei...Deci...

Sa stii ca si cand stai "singura" sunt ispite. Poti sa ajungi in bratele unui barbat (chiar strain) si din deznadejde. Sunt si barbati perversi, si femei slabe pe lumea asta, te poate aborda unul intr-un moment de deznadejde si sa ai impresia ca-ti ofera alinare si el de fapt sa vrea doar.... Tu de ce crezi ca n-am curaj sa plec, ca mi-e teama ca voi renunta la un compromis si voi fi nevoita sa fac mai multe. Bine, stiu ca asta nu e o mentalitate de invingator dar e una din temerile care mi-a intrat in cap si nu o pot scoate, e una din chestiile care ma tine pe loc.