"Sunt unii care atata se ingreuiaza de necazurile ce li se intampla, ca sunt in stare sa renunte si la viata insasi si ar muri cu placere, ca sa scape prin aceasta. Dar aceasta o pateste cineva din lipsa de curaj si din multa nestiinta, necunoscand infricosatoarea stramtorare ce urmeaza dupa iesirea sufletului din trup.
E o mare iubire de oameni, fratilor, a fi noi in lumea aceasta. Dar noi, necunoscand cele de dincolo, socotim grele cele de aici. Si nu este asa. Nu stiti ce zice in Gherontic? Un frate foarte lucrator a spus catre un batran: Sufletul meu doreste moartea. Si-i spuse lui batranul: O doreste pentru ca vrea sa fuga de necaz si nu stie ca necazul viitor e cu mult mai rau decat cel de aici.
Iar altul, la fel, a intrebat pe un batran: De ce ma intristez din trandavie stand in chilia mea? Si-i zise batranul: Pentru ca inca n-ai vazut nici odihna nadajduita, nici chinurile ce vor fi. Caci daca ai vedea acestea intocmai cum sunt, chiar de ar geme chilia ta de viermi, ca sa te scufunzi in ei pana la gat, ai rabda fara sa te intristezi.
Dar noi voim sa ne mantuim dormind, si de aceea ne descurajam in necazuri, cand ar trebui mai degraba sa multumim lui Dumnezeu ca suntem peste tot invredniciti de El sa fim necajiti putin aici, ca sa aflam acolo putina odihna" (Avva Dorotei).
|