[ALEXANDRU ANASTASIU]

PAPALITATEA ERETICĂ
PRIMA EREZIE A PAPALITĂŢII
sau doctrina sa cu privire la constituţia divină a Bisericii
Care a fost doctrina urmată în primele opt secole de Bisericile
occidentale în privinţa constituţiei divine a Bisericii?
Pentru a răspunde la această chestiune, trebuie să întrebăm operele
Părinţilor pe care aceste Biserici i-au recunoscut ca ortodocşi. Printre aceşti
Părinţi sunt trei care au tratat ex professo despre constituţia Bisericii; aceştia
sunt Ciprian2, episcopul Cartaginei, Augustin3, episcopul Hipponei, şi Vincent4,
monah din Lerini.
Să expunem doctrina lor.
În tratatul său despre Unitatea Bisericii, Sfântul Ciprian se exprimă
astfel5:
Domnul zise lui Petru: „Eu îţi zic că tu eşti Petru şi pe această piatră voi
zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui pe ea, şi-ţi voi da cheile
împărăţiei cerurilor: şi ceea ce tu vei lega pe pământ va fi legat şi în cer, şi ceea
ce tu vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer”. El îi zise din nou după
învierea sa: „Paşte oile mele”; el îşi edifică Biserica numai pe el (pe Petru) şi îi
încredinţează oile sale pentru a le paşte. Deşi, după învierea sa, a dat tuturor
apostolilor aceeaşi putere şi le-au zis: „Precum m-a trimis pe mine tatăl, şi eu
trimit pe voi: primiţi Duhul Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor;
cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”; cu toate acestea, pentru a atesta unitatea, el
stabili o singură catedră 6, şi, prin autoritatea sa, stabili ca această unitate, la
începutul ei, să înceapă printr-unul singur. Desigur ceilalţi apostoli erau ceea ce
era Petru şi împărtăşiră cu el aceeaşi onoare şi aceeaşi putere; dar această putere
comună apare la început într-o unitate, pentru ca Biserica lui Hristos să se arate
una, şi catedra una. Astfel, toţi sunt păstori, şi turma se arată una, care este
2 Sf. Ciprian (cca. 200 - 258).
3 Fericitul Augustin (354 - 430).
4 Vicentiu de Lerin, a fost preot la mănăstirea de pe insula Lerinensis. A fost semipelagian si adversar a lui
Augustin in problema harului si a predestinatiei. A murit inainte de 450, sub domnia împăratilor Teodosie II si
Valentinian.
5 Cypr. De unitate Ecclesiae § 4. Autorul, în primele trei paragrafe, zice că inamicii ascunşi ai credinţei sunt mai
de temut decât inamicii declaraţi. Primii eretici sau schismatici pot fi lesne descoperiţi prin mijlocul unei noţiuni
exacte despre unitatea Bisericii, noţiune pe care el o expune începând de la § 4.
6 Textul sfântului Ciprian a fost interpolat în mai multe locuri şi manuscrisele nu se acordă între ele. S-a încercat
să se insereze într-însul fraze favorabile teoriilor papale. Astfel, în textul pe care noi îl traducem, s-au intercalat
aceste cuvinte: primaţia este dată lui Petru. Aceste cuvinte sunt evident adăugate în text şi ele rup sensul frazei
sfântului Ciprian. Manuscrisele cele mai bune nu conţin nici cuvintele: el stabili o singură catedră. Noi
consimţim cu toate acestea a le admite ca autentice, pentru că ele pot intra în sensul general al frazei sfântului
doctor.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
7
nutrită de toţi apostolii în comun acord, aşa încât Biserica lui Hristos apare în
unitatea sa.
Astfel, după Sfântul Ciprian, autoritatea şi demnitatea erau aceleaşi în
toţi apostolii; toţi împreună nu formează decât o singură autoritate, sau o
singură catedră, şi sfântul Petru nu era ceva mai mult decât ceilalţi în Biserică.
Dacă apostolatul său ar fi fost diferit, ar fi fost două catedre: a sa şi a celorlalţi
apostoli; dar nu a fost decât una la care Petru şi ceilalţi apostoli participă
deopotrivă; şi printr-această catedră unică se arată unitatea turmei Bisericii.
Cuvintele adresate lui Petru înainte de înviere n-au fost pronunţate
pentru a-i da o autoritate particulară, încă mai puţin o autoritate superioară; ci îi
erau adresate lui singur, pentru ca ele să fie un simbol al unităţii ce trebuia să
existe în catedra unică ocupată cu acelaşi titlu de Petru şi de ceilalţi apostoli.
Sfântul Ciprian a dat dar cuvintelor evanghelice relative la Sfântul Petru
o interpretaţiune cu totul opusă aceleia ce a fost adoptată mai în urmă de către
papalitate. Şi în sensul mai sus expus el adaugă:
„Această Biserică una este desemnată de Sfântul Spirit 7 în aceste
cuvinte ale Cântării Cântărilor pe care Domnul le pronunţă: Porumbiţa mea
este una, perfecta mea este unica a mamei sale, ea este privilegiata sa. Acela
care nu este în această unitate a Bisericii, crede el că posedă credinţa? Acela
care reneagă Biserica şi i se împotriveşte, care părăseşte catedra lui Petru pe
care Biserica este întemeiată, poate el spera a fi în Biserică?”
Expresia catedra lui Petru nu poate prezenta nici o obscuritate, după
explicaţia dată mai sus de însuşi Sfântul Ciprian. Este foarte evident de
asemenea că el nu o dă ca fundament al Bisericii decât în acest sens că unitatea
catedrei apostolice, care îi este baza adevărată, a fost mai întâi simbolizată în
persoana lui Petru. Autorul rezumă aceste consideraţiuni precizând, după
Sfântul Paul, în ce consistă unitatea: „Un singur corp, un singur Spirit, o singură
speranţă, un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, un singur
Dumnezeu”.
El nu se gândeşte nici-cum la o unitate rezultând din uniunea cu un
pastor suveran şi universal; el exclude chiar formal ideea unui asemenea
pontificat, făcând din toţi apostolii o singură catedră, un corp unic investit cu o
putere comună, cu o demnitate comună.
Apostolatul în unitatea sa s-a perpetuat într-un episcopat unul. Sfântul
Ciprian expune astfel această doctrină 8:
„Noi suntem datori să ţinem cu tărie şi să apărăm această unitate, noi
mai ales care suntem episcopi, care prezidăm în Biserică, pentru a proba că
episcopatul de asemenea este unul şi nedivizat. Nimeni să nu înşele prin
minciună societatea frăţească, nimeni să nu corupă adevărul credinţei printr-o
perfidă vânzare! Episcopatul este unul, şi fiecare în mod solidar posedă o parte
dintr-însul. Biserica de asemenea este una, oricât de depărtată ar fi ţara în care
ar fi dus-o progresul fecundităţii sale, asemenea soarelui ale cărui raze sunt
7 Sfântul Spirit este termenul folosit pentru Sfântul Duh.
8 Cyp. Ibid. § 5.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
8
multe şi lumina una, arborelui ale cărui ramuri sunt numeroase şi care nu are
decât un trunchi pe care se sprijineşte, sorgintei ale cărei râuleţe care decurg
dintr-însa păstrează unitatea în ea, cu tot numărul lor şi abundenţa lor. Scoate o
rază din corpul soarelui, această rază nu va mai face parte din unitatea de
lumină; taie o cracă de la un arbore, ea nu va mai înverzi; desparte un râurel de
izvorul său, el va seca. Astfel Biserica lui Dumnezeu, focarul de lumină, îşi
trimite razele sale în tot universul; dar o singură lumină este răspândită de toate
părţile, şi unitatea corpului luminos nu este divizată. În fecunditatea sa, ea îşi
întinde ramurile sale peste tot pământul, şi din ea curg în depărtare râurile
abundente; dar sorgintea este una şi trupul este unul; ea este o mamă fecundă;
noi ne naştem din ea; suntem nutriţi cu laptele său; trăim din spiritul său”.

Va urma cu
Pentru sfântul Ciprian,