[dianadi]

În prealabil postat de penticostalul

Un raspuns mai simplu pentru "partea cu graba" este ca apostolul Petru ne indeamna si sa asteptam dar si sa grabim venirea Domnului. Acesta este un argument biblic.

Dar este si un argument mai personal: mi-e dor sa vina Domnul, sa-L vedem, sa fim cu El pentru o vesnicie.
Imi doresc ca El sa vina cat mai curand.
(Doamne iarta-ma ca nu-i chiar asa, dar Tu stii ca asa as dori sa fie!)

Şi Duhul şi mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino.
Amin! Vino, Doamne Iisuse! e penultimul verset al Bibliei si rugaciunea tuturor sfintilor.

Mie mi se pare corect sa ne dorim sa grabim venirea Domnului.
O mireasa care nu si-ar dori ca mirele ei sa vina mai degraba, mie imi trezeste mirarea. Sa zica de exemplu: " - Ce atata graba, ce are daca vine mirele meu peste vreo cinci ani?"

Cam asta era ideea cu "grabitul".
Nu am scris cu judecata. Scriu cum mi se pare corect sa fie. Eu de multe ori ma trezesc ca nu il astept cu dor pe Mirele meu dar imi doresc sa fiu tot mai mult in aceasta stare de asteptare plina de dor.

Ma ierta-ti dar eu tot nu intelg...in mintea mea, spunand asteptare, inteleg si o oarecare rabdare..sa faci toate cele trebuincioase si sa astepti ziua in care Domnul considera ca e momentul sa vina sa judece vii si mortii. Iar daca eu trebuie sa astept...cum sa ma grabesc? sa ma grabesc asteptand?

Cred ca neintelegerea mea vine din faptul ca impartim idei diferite asupra credintei. Personal imi este frica de venirea Sa pt ca nu sunt pregatita pt judecata...si pt o judecata civila trebuie sa fii pregatit cu atat mai mult cand v-a fi judecata finala.