[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adriana3

Domnule Mihnea Dragomir,

Este trist cum unii catolici isi denigreaza proprii sfinti. Aţi început cu Sf Dominic(...)

Si acum vad ca il defaimati si pe Sf. Anton
(...)
Este trist cum unii catolici terfelesc imaginea propriilor sfinti pentru a justifa ceea ce este de fapt total anti-evanghelic si condamnabil.

Dimpotrivă, nu terfelesc nimic. Dacă, în cazul Sf Dominic, sunt unii care pun sub semnul întrebării marele său rol la înfiinţarea Sfintei Inchiziţii, deşi acest rol nu a fost de nimeni contestat până recent, în cazul legăturii strânse între Sf Anton şi glorioasele cruciade nu există nici cel mai mic dubiu. De predicat, a predicat sfântul, şi anume necesitatea înrolării sub drapelul Regelui Cristos. Papa de atunci (cred că era Urban) în mod personal i-a cerut aceasta, iar sfântul s-a achitat de această nobilă misiune cu zelul lui cunoscut. Dealtfel, anterior sfântul însuşi (pe vremea când încă nu îmbrăcase haina monahală) luptase într-un război, cu arma în mână, apărându-şi cetatea. Cu acea ocazie, a fost făcut prizonier şi a stat un an în lagăr.

De unde, deci, conluzia dv că aş terfeli imaginile sfinţilor, când nu fac altceva decât să arăt cât de mult le datorează Biserica în opera ei de alcătuire, prin Sfânta Inchiziţie, a Cetăţii lui Dumnezeu pe pământ, precum şi în apărarea acestei cetăţi de duşmanii lui Cristos, prin Sfintele Cruciade ?

Ceea ce s-a schimbat de atunci până azi este perceperea a ceea ce trebuie să fie un bun creştin. Astfel, mulţi cred ca şi dv: că, a fi bun creştin, înseamnă a fi un cetăţean emasculat al împărăţiei Sale invizibile. Că Isus trebuie să fie domn numai în inimile noastre, dar nu şi în lume. Că lupta sfântă, atunci când hinterlandul creştin este atacat de soldaţii falsului profet Mahomed, înseamnă încălcare a poruncii a cincea. Dacă ar fi după dv, Crucea ar fi încăput de mult pe mâna Semilunei, aşa cum s-a întâmplat în toate cele trei patriarhii care s-au rupt de Scaunul Apostolic al Romei. Dacă ar fi după dv, Ludovic al IX-lea nu ar fi sfânt cruciat, ci Ludovic cel Sfânt ar fi rege ticălos. La fel de ticălos ar fi şi Carol Martel, care în lupta de la Poitiers a stopat expansiunea arabă care terminase cu Spania şi ajunsese în inima Franţei. Tot nişte ticăloşi au fost şi luptătorii care au obţinut o miraculoasă victorie navală la Lepanto, salvând civilizaţia creştină, de aceeaşi arabi, de astă dată în variantă sarazină. Proprii dv domnitori făcuţi sfinţi de Biserica dv, precum Ştefan cel Mare, au fost ticăloşi fiindcă s-au opus necredincioşilor cu arma în mână şi au trimis la judecata Domnului pe câţi au putut dintre ei.

"Orice pasăre pe limba ei piere". Creştinătatea va pieri şi poporul lui Dumnezeu, care este Biserica, va ajunge din nou în robie, dacă nu va şti să se apere de duşmanii săi, dintre care cei mai periculoşi sunt cei dinăuntru. Cei de azi, suntem cu adevărat nişte pigmei pe umerii uriaşilor. Pe umerii câte unui Sf Dominic, pe urmele câte unui Sf Francisc, noi practicăm o variantă degenerată şi smiorcăită a credinţei lor. În aşa stare tristă am ajuns, încât ni se pare normal ca păcatul strigător la cer al sodomiei, incriminat dintotdeauna atât la Poporul Ales din Vechiul Testament, cât şi la Poporul Ales din Noul Testament, incriminat până şi la necredincioşi, să ni se pară că ar trebui scos de sub interdicţie, deoarece este "infracţiune consensuală". Vrăjitoria, care numai consensuală nu e, am ajuns să o dorim scoasă numai fiindcă, în ura noastră faţă de Sf Inchiziţie şi de Sf Biserică Catolică în general, am ajuns să o socotim greu de dovedit, ca şi când Dumnezeu nu ne-a dat metode şi instituţii ca să deosebim răul de bine. Vai de cei care numesc răul bine şi binele, rău !