Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009
Va rog , incercati sa dati un raspuns ! Nu trebuie f. eleborat , cu justificarea patristica sau canonica a atitudinii pe care o aveti ci pur si simplu de ce credeti ca este potrivit sa procedam asa cum promovati !
Atitudinea mea nu este o stratagema ci pur si simplu vreau sa stiu de ce gindesti asa, ce motive ai ?
|
Nu inteleg de ce v-ati ostenit sa scrieti un mesaj atat de lung. Eu, in principiu, sunt un om foarte tolerant, dar anumite situatii mi se par intolerabile, mai ales cand cer un anumit grad de seriozitate. Inscrierea la o facultate (oricare ar fi ea, dar mai ales cand este una care nu reclama doar cunostinte teoretice si practice, dar si foarte multa vocatie) este un lucru serios, ca doar fierbe tara ca avem atatia oameni care studiaza doar pentru a avea o diploma in buzunar.
Eu nu cunosc fata (e o fata, deci nu se face preot,caci atunci ar fi extrem de grav!), nu stiu ce motive are etc, nu ma indoiesc ca are cele mai bune intentii si mi-as dori sa fie un om apt din toate punctele de vedere pentru a face Teologie, daaaar m-a frapat, pe de o parte, faptul ca nu stie de unde sa se informeze in ceea ce priveste admiterea la facultate, si, pe de alta parte, ca nu are duhovnic, vrand sa dea taman la Teologie! Si cel mai mult m-a iritat ca acest lucru este vazut ca o formalitate - ai duhovnic, ai hartoaga (sunt satula pana peste cap de hartoage si birocratie, stiu cum se obtine o recomandare si cat de mult conteaza, in anumite cazuri), nu ai duhovnic, nu ai hartoaga, nu poti fi admis.
Foarte bine a facut AndreiM ca a indemnat-o spre un duhovnic, dar foarte rau ca a indemnat-o cu scopul de a obtine o recomandare si i-a mai si inculcat ideea ca aceasta trebuie sa se obtina facil, fara batai de cap... M-as fi bucurat daca i-ar fi spus care e semnificatia reala a duhovnicului, a spovedaniei, in afara faptului de a asigura un act care se depune la dosar. Mie personal, faptul in sine de a da la Teologie nu mi se pare neaparat laudativ, ci implicator de maaari riscuri si responsabilitati, avand in vedere ca vei lucra cu sufletele oamenilor. Or, o alegere gresita sau pripita, luata fara sfatuire (cea a duhovnicului, desigur) dauneaza atat persoanei respective, cat si celor din jur. Am vazut multi improvizati care au terminat facultatea asta si care, mai rau, sminteau oamenii, doar pentru ca nu a indraznit sa le spuna nimeni cand a trebuit ca nu merge si asa.
Si apoi, nu e etic, nu e deontologic, sa dai o adeverinta sau un accept formal, atunci cand esti intr-o situatie decizionala sau de arbitraj, ca nu semnezi "ca primarul", pentru ca se cheama ca nu iti faci datoria la locul de munca. Eu una, daca as fi pusa intr-un asemenea context, nu mi-as pune semnatura, daca nu as sti despre ce este vorba. Uitati, eu coordonez acum publicarea unor articole care se vor a fi stiintifice, si primesc de la o colega o lucrare cu niste fragmente copiate cuvant cu cuvant de pe Wikipedia romaneasca, fara a fi citata la surse. Asta se cheama plagiat. Eu, in calitate de coordonator, oricat de drag mi-ar fi de colega respectiva, am o oaresce responsabilitate profesionala si un cod deontologic, care nu imi permit sa imi dau acceptul pe un articol plagiat. Dar cum sunt om tolerant, ii spun respectivei cu delicatete: uite, ai niste pasaje necitate de pe Wikipedia, nu putem publica in forma asta, documenteaza-te din surse mai serioase, pe care sa le citezi, si refa lucrarea... si ce imi raspunde? Da, asa e, am copiat, scoate pasajele alea si publica articolul, daca vrei, daca nu, nu e cu suparare... Eu ce sa inteleg din asta?! Nici macar nu a catadicsit sa taie singura copy-paste-urile incriminatorii si sa imi redirectioneze lucrarea, de parca mi-ar fi facut mie o favoare ca imi trimite un articol. Daca accept un articol plagiat, nu imi fac datoria la locul de munca, incurajez furtul si nici nu ii fac ei nici un bine daca va avea in CV acel articol, ci, dimpotriva, o scutesc de dezonoarea de a fi publicat candva un articol plagiat, macar de nu s-ar prinde nimeni niciodata.
In concluzie, in toate trebuie o minima seriozitate si un minim respect fata de interlocutor, si eu una nu sunt adepta lucrurilor facute formal si de mantuiala, deoarece nu asa am fost educata si cred ca a venit vremea sa mai pun si in practica ce am invatat. Dar deja sunt offtopic de mult.