Citat:
În prealabil postat de Melissa
Din punctul meu de vedere cele doua categorii sunt foarte diferite. Chiar daca efectele sunt aceleasi, cauza care le determina este esentiala si face diferenta.
|
Si eu impartasesc acelasi punct de vedere. Desi faptele bune sunt un dat al omului, stiind ca a fost creat de Dumnezeu, ca si intreaga creatie, "bun foarte", noi ne raportam diferit fata de ele. Acest lucru este evident inca din Eden.
De la inceput, protoparintilor le-a fost pusa inainte porunca, legea, de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului. Acestia s-au raportat la ea nu ca la o pavaza din partea lui Dumnezeu, ca la un mijloc providential ce ii ferea de cadere, ci ca la o realitate ce le ranea orgoliul propriu.
Aceasta "interdictie" nu a dat nastere in om la ascultare, ci la revolta, pentru ca acesta nu s-a oprit la dragostea lui Dumnezeu, prin care a fost data, ci s-a raportat la ea ca la o forma lipsita de fond. De aceea, spunem ca pacatul protoparintilor a fost, intai de toate, o cadere din iubire.
Nu este gresit sa ne intemeiem faptele bune pe poruncile dumnezeiesti. De aceea, Dumnezeu nici nu le desfiinteaza. Noi insine le desfiintam atunci cand golim legile de sens, cand dinapoia lor nu ne mai transpare iubirea divina. Atunci faptele noastre devin la randul lor lipsite de sens, desi noua ne par a "fi bune", precum fariseilor de odinioara.