Introducere
Ma iertati, dar in prezentare voi face corelari specifice teologiei budiste.
Fiecare sa retina sau sa respinga ceea ce crede de cuviinta.
Unul din pilonii de sustinere ai psihologiei budiste sau Dharma, il reprezinta conceptul de Samsara.
Samsara este existenta fiintelor aflate sub puterea pacatelor, fapt pentru care experimenteaza suferinte cu diferite nivele de intensitate.
Atata vreme cat fiinta nu este eliberata de puterea pacatelor, este condamnata sa renasca in nenumarate forme suferinde ale Samsarei.
Fiintele din iad sufera cele mai groznice chinuri pentru durate de timp indefinit de mari, fiintele din taramurile fantomelor chinuri mai usoare si pentru durate de timp mai mici, animalele sufera si mai putin avand durata vietii incomparabil mai mica decat vietile din celelate doua taramuri.
Acestea trei se numesc taramurile inferioare .
Budistii ii mai spun si Abisul pentru ca odata intrat in ciclurile taramurilor inferioare este practic imposibila salvarea, in speta, datorita faptului ca nu mai poate fi practicata virtutea sub nicio forma.
Lumea oamenilor, a semi-zeilor si zeilor sunt considerate taramuri superioare pentru ca in acestea, practicarea virtutii este posibila. Dintre cele trei, cel mai productiv din punct de vedere spiritual este lumea umana pentru ca se afla la intersectia rationalului cu suferinta manifesta. Zeii nu se pot ruga asa cum o fac oamenii pentru ca nu experimenteaza forme intense de frica si suferinta. De aceea, pentru a putea progresa spiritual acestia, adeseori, se roaga sa fie renascuti in forma umana.
Conceptul de Samsara explica partial de ce unii oameni se nasc cu dizabilitati iar altii cu aptitudini in diferite forme, inclusiv cele spirituale.
Natura samsarei este suferinta,
asa cum focul este in natura arderii.
Suferinta este de trei feluri:
Suferinta manifesta – constientizata de toate fiintele samsarice (mai putin fiintele din raiurile luminate si cele fara de trup)
suferinta de fluctuatie – constientizata de zei si de oameni daca mediteaza profund
suferinta atotpatrunzatoare – constientizata doar de cei ce au “vederea ultima”
De exemplu, oamenii, in general, percep suferinta de fluctuatie ca fericire sau bucurie.
Este o perceptie gresita care le indreapta pasii spre Abis .
Despre placere
Pacatul poate fi identificat sub doi markeri:
primul este intentia cu care savarsim o anumita actiune iar al doilea este cunostinta subtila a procesului (sau natura obiectului, eului si actiunii propriuzise).
Orice atractie sau respingere creeaza energii karmice in inima, indiferent ca fiinta este umana sau este un fluture.
Afirmatia este valabila cand nu se cunoaste natura esentiala a ‘celor trei sfere’: obiect, subiect si proces.
Energia de atractie spre un anumit obiect din campul perceptiei se instituie ca si cauza imediata a urmatoarelor compulsiuni care vor tinde sa se manifeste la infinit.
Trupul uman ca si trupurile animalelor, de altfel, este o forma de agregare impura pentru ca este un manunchi de compulsiuni.
“Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.”
Cand energia karmica este pozitiva, adica este rezultata dintr-o actiune virtuoasa aceasta reprezinta o cauza pentru renasterea intr-un taram superior, rational.
Cand energia karmica este negativa, adica este rezultata dintr-o actiune nevirtuosa aceasta reprezinta o cauza pentru renasterea intr-un taram inferior.
Insa chiar daca actiunea este virtuoasa (definita intrinsec de intentie) fara cunoasterea esentiala a procesului, efectul este tot o renastere samsarica.
Putem face fapte bune, dar fara “vederea ultima” ramanem prizonieri.
“Vederea ultima” este rezultatul interpatrunderii binecuvantarii holistice cu efortul propriu.
Oricum ne miscam, “fara vedere” ne miscam samsaric.
Energia karmika pozitiva pe care o acumulam prin actiuni virtuoase reprezinta cauza substantiala a “vederii” .
Deci, fara fapte bune (rugaciune, reflectie, studiu, acte caritabile, …) nu vom gasi giuvaerul “cunoasterii” .
Cand fiinta are “vedere”, in procese nu se mai genereaza energii karmice.
Se spune ca se “actioneza fara actiune” sau ca “Dumnezeu savarseste faptele.”
"Nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine!"
Subiectul devine liber de actiune si parere.
Se spune ca actiunea este pura .
Isus, de exemplu, poate bea vin …”fara sa bea”, pentru ca in intimitatea actiunii nu se genereaza deloc energii karmice de reactie.
Astfel de placeri, se numesc “placeri pure” .
Pana la “vedere” toate placerile pe care le experimentam au efecte de “azvarlire samsarica” .
|