Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Mie mi se pare ca fiecare pacat se aseaza pe trupul nostru precum un tatuaj. Si... nu mai scapi in veci. La un moment dat te cuprind remuscarile si vrei sa te curati, dar nu mai poti. Iti poti curata sufletul, dar imaginea trupului schimonosit de "tatuaje", iti aminteste pentru tot restul vietii cine esti de fapt, ca nu cumva sa uiti si sa te mandresti cu cel ce crezi ca ai devenit peste noapte...
|
Într-adevăr, urmele păcatului rămân, chiar dacă el a fost iertat cu desăvârșire, cum numai Dumnezeu poate ierta, fără a-și mai aduce aminte de păcatul nostru, cum este scris.
Dar rămân consecințele faptelor noastre rele în lume, în ceilalți, pe care i-am smintit neiubindu-i. Și, dintr-o consecință în alta, un păcat poate genera multe altele, se împuiază în istorie, până la sfârșitul ei.
De aceea ne spune Domnul că vom da socoteală pentru fiecare cuvânt pe care îl rostim; nimic din ce facem nu rămâne fără urmări în ceilalți.
Judecata din urmă va fi înfricoșătoare pentru că vom avea înaintea ochilor toate consecințele faptelor noastre (inclusiv cu vorba și cu gândul), bune și rele.
De aceea, chiar dacă ești iertat după o viață în care ai făcut foarte multe rele, și Dumnezeu te mântuiește, nu vei putea avea o bucurie deplină în Împărăția lui Dumnezeu, ci una umbrită de tristețea pricinuită de consecințele rele ale faptelor tale. Poate fi mântuit și sfântul, și păcătosul, dacă se pocăiește; însă nu vor avea parte în aceeași măsură de bucuria comuniunii cu Dumnezeu.