Ioan10, 17-18: 17.Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. 18.Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.

Deci vorbeste de suflet ca si un om normal. si noi avem suflet, nu?


Draga Laura, vezi ca la acelasi capitol Iisus raspunde si asta :
34. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?"

Deci tot omul poate fi Dumnezeu, asa cum si-a atribuit aceasta calitate si El...

35. Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată -
36. Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?

Aici inteleg ca El isi recunoaste gradul de sfintirea la care ajunsese, fiind constient ca de la acest nivel ii poate ajuta pe acei oameni pagani si salbatici, sa isi depaseasca conditia si sa evolueze spiritual, desigur cu ajutorul Tatalui. Deci sfintit, nu nascut asa, ci devenit, sfintire pe care El si-o aratase in fel si chip pana atunci, dar pe care iudeii nu aveau ochi sa o vada. Este o insusire perfectibila, umana, care o poate avea oricine, macar ca drept la aceasta sansa, cu ajutorul Lui Dumnezeu. Cand ceva este deja sfant, numai zici ca se sfinteste, asa in contextul limbii vorbite. Te rog pe tine sora Laura, sa faci o analiza gramaticala al acestui cuvant "Sfintit", este ceva deja existent, sau devenit, transformat asa, ca tot esti studenta la Teologie, la care sunt sigur ca ai dat examan si la limba romana si sunt convins ca te pricepi mai bine decat mine.
Si noi cerem sfintire de la Tatal in slujbele religioase, nu? Acum gradul de sfintire la care ajungem fiecare, este pe masura si a ceea ce facem noi pentru asta si se pare ca postul cat mai lung, este cheia "succesului"

Si aici le spune:
37. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine.
38. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.
Este ca si cum ti-ar aparea maine un sfant in fata care face numai lucrari Dumnezeiesti, dar pe care l-ai contesta ca nu le face de la Dumnezeu. Oare in acel Sfant nu este Dumnezeu, si el in El? Sfantul ca si Iisus, va spune asa cum au si spus cei care faceau minuni la timpul lor, ca in Numele Domnului le fac. Nu ti se pare destul de asemanator ?