[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar nu este utopică de loc. Soluţia a funcţionat cu mult succes până în anul 1910 şi s-a numit Index Librorum Prohibitorum (Indexul Cărţilor Interzise). Era o listă de cărţi elaborată de Sfântul Oficiu, a căror citire nu era recomandată fără aprobare eclezială, şi aceea dată în scop de cercetare, exact precum ar primi cineva aprobare să aibă în casă şerpi veninoşi. Probabil că motivul pentru care nu s-a mai lucrat la listă este că, pe măsura proliferării imoralităţii, ajunsese excesiv de lungă. Ultima ediţie a Indexului (cea din 1906) număra mai bine de 5000 de titluri. Oameni serioşi din Biserică susţin necesitatea unei ediţii actualizate a Indexului. E adevărat, astăzi mult peste capacitatea inchizitorilor, care au rămas o mână de oameni.


Iată un caz tipic de tânără spălată pe creier, în mod cert din cauza inexistenţei Indexului.



Dar ce ne facem, că erezia presupune nu numai credinţă greşită, ci şi morală greşită. Spuneaţi că studiaţi teologia, deci, fără îndoială sunteţi la curent că teologia dogmatică şi teologia morală se află într-un asemenea raport ca de la cauză la consecinţă. Cea mai celebră erezie din Apus, împotriva căreia Sfânta Inchiziţie a avut de luptat în mod deosebit, a fost erezia albigenzilor (pe alocuri cunoscuţi drept cathari). Ei nu propovăduiau numai o altă credinţă, ci şi consecinţa ei: aceea ca toţi oamenii să trăiască în abstinenţă, iar căsătoria să fie interzisă. Această erezie a cuprins nu numai copiii, ci regiuni întregi ale teritoriului actual al Franţei, Germaniei, Elveţiei, etc. Vă închipuiţi că asta înseamnă nu o părere personală, ci sfârşitul umanităţii. Aşa cum un copil crescut la şatră, într-un mediu în care "a fura" nu e considerat un lucru moralmente rău, are toate şansele să ajungă un hoţ, şi un copil crescut într-o credinţă denaturată are toate şansele să ajungă un păcătos, fiindcă ceea ce ne ţine pe noi departe de păcat este credinţa.

Da, sunt de acord în privinţa faptului că existenţa unei astfel de liste a cărţilor interzise de Biserică ar fi utilă astăzi, chiar mai mult decât în alte epoci istorice. Un astfel de "Index Librorum Prohibitorum" i-ar feri, desigur, pe credincioşi de ispite, de aflarea unor idei incorecte ce le-ar putea tulbura credinţa, relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii. Credincioşii creştini, ştiind că Biserica le recomandă să evite citirea acelor cărţi, ar respecta îndemnul părinţilor spirituali şi astfel şi-ar proteja sufletele de ispita necredinţei.
În mesajul precedent am afirmat că soluţia existenţei indexului este utopică, gândindu-mă la imposibilitatea de a le interzice ateilor şi celor sceptici citirea cărţilor necreştine. Credincioşii creştini ar respecta în mod liber recomandarea Bisericii, dar ceilalţi, aflând că anumite scrieri sunt interzise, ar considera că Biserica este anacronică şi se teme de opiniile contrare învăţăturii pe care o promovează. Mai mult decât atât, acestor persoane le-ar spori curiozitatea de a citi cărţile respective, pentru că, în general, ceea ce este interzis devine... atractiv. :) Dar, într-adevăr, pentru cei credincioşi, preocupaţi de viaţa lor spirituală, actualizarea Indexului ar fi un fapt pozitiv şi chiar necesar.

În privinţa raportului dintre dogmatică şi morală, de asemenea, sunt de acord cu dvs.
Sigur că avem datoria de a ne apăra credinţa, mărturisind adevărul şi combătând ereziile prin argumente (teologice, filosofice, raţionale ş. a. m. d.). Ceea ce am susţinut este ideea că, în această luptă împotriva ereziilor, singurele arme potrivite pentru creştini sunt cuvântul (mărturisirea credinţei, predicarea cuvântului lui Dumnezeu) şi, nu în ultimul rând, exemplul personal. Sfinţii Părinţi din Biserica primară au reuşit, cu ajutorul harului divin, să învingă ereziile grave din vremea lor doar prin aceste mijloace evanghelice, cu toate că unii dintre ei şi-au desfăşurat misiunea într-o lume ostilă creştinismului (dacă ne gândim mai ales la teologii din primele trei secole).

Să aveţi o zi binecuvântată!

Domnul să fie cu dvs.