[zaharia_2009]

In primul si primul rind trebuie spus ca ori de cite ori ne indeletnicim intelectual cu ortodoxia , in orice varianta a ei, traita sau teoretica , trebuie sa marcam , adica sa precizam si sa ne precizam pozitia dar si sa ne si tinem de cuvint ca implinim astfel porunca Sfintului Vasile cel Mare , adica , cum ca nu vom promova si nu vom invata pe altii parerile si inchipuirile noastre ci doar ceea ce ni s-a predat noua de catre sfintii bisericii . Asta pt. a ne feri de apostazie si pt. a nu sminti !
Daca nu facem asa si incepem sa judecam dupa impresiile noastre sentimentale si dupa cum ne taie pe noi capul crezind cu tarie ca la ortodoxie toti ne pricepem bine , atunci deja suntem in inselare .
In ortodoxie ne referim, judecam , comentam si exploatam viata si invatatura numai prin predania care ne-a fost lasata , nu dupa arbitrul nostru, cum ni se pare noua la un mnoment dat ca ar fi corect. Bine inteles ca cine doreste poate sa zica si sa faca si dupa cum il taie pe el capul dar aceea nu mai este ortodoxie !
Asta fiind stabilita putem trece sa mai parelnicim la cite o ipostaza a vietii in duh si adevar.

1. S-a spus aici ca : ,, Literatura filocalica ne revelaza ca adevarata credinta e nedespartita de fapte bune ".
In legatura cu asta trebuie sa spunem ca nu este musai sa fie asa, exista si mici exceptii ! Este f. intilnita la multi sfinti parinti situatia in care desi ei erau cu viata sfinta totusi in unele directii greseau .
Nu mai departe , cei din zilele noastre : parintele Arsenie papacioc , un imbunatatit parinte , propaga parerea ca daca cununia religioasa este stabilita aceasta se va tine negresit chiar daca nasa sau mireasa va fi pe stop, parere contrara parintelui Iustin Pirvu, parinte si el imbunatatit, care afirma categoric ca la o sfinta taina omul trebuie sa fie in curatie trupeasca si sufleteasca . Si exemplele pot continua .
Sigur ca sunt aspecte minore, fata de o viata de sfint dar ele nu trebuiesc neglijate, fiind arhicunoscute in ortodoxie.

2.,,Cel ce Ma iubeste, zice Domnul, va pazi poruncile Mele".
Foarte frumos cuvintul Domnului si bine inserat in discutie dar ce ne face ? Despre care din porunci este vorba si mai ales in ce fel , in ce grad, in ce duh sa le respectam ? Pai nu se vede atitudinea generala a forumului , ca tocmai asta nu facem ! Deci sa speram la mintuire indiferent de faptele pe care le avem sau nu ?

3. ,,Sunt unii oameni care fac fapte bune ...ca asa trebuie sa le faca, de frica sa nu piarda viata vesnica. Mimetic, fara esenta. Si le mai si contabilizeaza."
Practica faptelor bune ca si in general a oricaror virtuti se asemenea cu practica si staruinta in facerea canonului individual . Despre canon multi fii duhovnicesti se plinga inca multa vreme de la primire cum ca : ,,... eu parinte nu inteleg nimic din cititul Psaltirei; o citesc dar nu se prinde nimic de mine " sau : ,,eu parinte nu pot sa fac canon; sunt prea obosita si citesc asa, aiurea , nu inteleg nimic nici din acatiste , nici din paraclise ! mi se pare o pierdere de timp deoarece nu inteleg nimic !"
La care deobicei duhovnicii sfatuiesc : chiar daca nu intelegi nimic tu, continua sa faci canon deoarece satana stie ce faci si si intelege si mai ales se cutremura ; continua sa faci "
Tot asa si cu faptele bune . Le stim valoarea si mai ales la inceput nu conteaza din ce motiv le faci ci conteaza sa le faci . Insasi facerea lor fortata ,din considerente duhovnicesti, se nuneste educatie duhovniceasca . Practicindu-le , cu timpul motivul implinirii lor va capata o noua semnificatie ! Dar daca nu le practicam din cauza suflatului in ureche a satanei care ne spune cu fatarnicie : nu te mai preface ma, nu vezi ca esti sintetic, fals, prefacut ... atunci si putina credinta va muri incet-incet .

4. A trai o viata cit mai adevarata in duh si adevar(sub toate, toate aspectele pe care le presupune) nu este un lucru care sa tina de noi , este un dar dumnezeiesc . Dar este musai sa ne silim si sa ne zelim fiecare dupa puteri ( dar atentie, puterile omului sunt suficient de mari !) in nevointa duhovniceasca a dreptatii si a Adevarului ca astfel vazind Mintuitorul nevointa noastra sa se milostiveasca la momentul potrivit si sa ne daruiasca putere si hotarire duhovniceasca . Dar daca nici sa ne nevoim dupa puterea noastra ... ce sa vada Hristos la noi, spre ce sa se milostiveasca , pt. ce sa ne ajute ????

5. Am amintit de nenumarate ori ca legea de vietuire in Hristos este ,,dreapta socoteala si buna rinduiala".
Spun aceasta pt. a ne-o aminti ori de cite ori suntem la indoiala intr-o situatie si nu stim ce sa facem . Regula este ca intotdeauna primeaza Dumnezeu si cele legate de El. Dar atunci cind viata aproapelui este pusa in pericol atunci vom apara Viata , mai intii . Viata conteaza inaintea lui Dumnezeu si nu acareturi, case , averi, obiceiuri, evenimente, intimplari , obligatii , rugaminti , invitatii, etc... doar atit !