[florin.oltean75]

În prealabil postat de sophia

Nu sunt de acord.

1. Placerea in general nu este un pacat, mai ales daca nu face rau nimanui.
Daca iti place gustul unui mancari, sau o carte, sau un cantec, sau trilul unei pasari, inseamna pacat? Nu.

2. "Alte plăceri sunt naturale, dar nu si necesare, cum sunt raporturile sexuale fireşti şi legitime. Este însă cu putinţă să trăieşti în feciorie fără ele."
Raporturile sexuale firesti, legitime si pentru procreere nu sunt neaparat legate de placere. Pentru f.multi, ele sunt datorii ale casniciei. Mai ales daca ne luam dupa ideea ca sunt interzise relatii trupesti in afara procreerii...
Nu sunt necesare? Si cum facem copiii?
Dar cred ca asa gandeste un monah. Nu are voie, nu poate gandi altfel.

3. Alte plăceri nu sunt nici necesare, nici naturale, cum este beţia, desfrînarea, îmbuibările care depăşesc trebuinţa, căci acestea nu contribuie nici la menţinerea vieţii noastre şi nici la continuarea neamului.
Astea deja nu mai sunt placeri, ci sunt dependente.

Nu exista placeri bune si placeri rele. Exista placeri, necesitati si dependente (sau tulburari psihice).

Si mai cred ca exista cele trei trepte:
Exemple:
1. Mancarea:
a. mancarea este o necesitate vitala
b. anumite alimente iti pot placea sau nu
c. unii au dependenta de mancare: lacomie, bulimie, si cum se mai cheama.

2. Bautura:
a. un pahar de vin la masa este sanatos
b. unii savureaza un vin bun
c. baut peste limita, nu mai este placere, ci este dependenta. Vinul devine drog.

3. Relatii trupesti:
a. in cadrul casatoriei ai relatii trupesti (capeti sau nu copii, depinde de voia Domnului).
b. multi au placere la ele (spre deosebire de animale)
c. ceea ce depaseste niste limite are anumite forme: dependenta sexuala, perversiune, desfranare etc. Si intra in sfera patologicului, nu mai este placere.

Placerea este ceea ce da o stare de bine. Pana aici nu este pacat.

Bucura-te tinere in tineretea ta, fii cu inima vesela, dar sa stii ca pentru toate acestea vei da socoteala lui Dumnezeu!

Si placerile firesti sunt primejdioase.

Daca placerile naturale nu sunt dublate de o lucrare duhovniceasca, este ca o cheltuiala a talantilor primiti.

Omul se poate bucura de orice, dar aceste bucurii nu au in sine forta ascensionala spirituala. Mai mult, ele consuma din “mostenirea” cu care vine fiecare pe lume.

In budism se numeste risipa de merit sau degenerare a fortei launtrice .

De aceea, acestea trebuie fortificate si puse pe un fagas spiritual.

Lucrarea duhovniceasca este in esenta o intentie virtuoasa.


Exemplu de lucrari duhovnicesti:
Cand mancam sa multumim Lui Dumnezeu sau sa ne rugam ca cei in foamete sa fie saturati.

Cand privim un peisaj frumos sa ne rugam ca si cei lipsiti de vedere sau libertate sa se bucure de splendoarea privelistii…

Pentru ca lucrarile duhovnicesti sunt numeroase ca nisipul marii ..aceste rugaciuni-meditatii se numesc in budism Calea Vasta sau Nemarginita iar cel nevoitor care se roaga tot timpul acumuleaza merit (bogatie cereasca) atat in placere cat si in durere.