Cred că cel mai important lucru e să nu fim indiferenţi; faţă de nimeni. Şi apoi, trăind între oameni, va trebui mereu să răspundem nevoilor lor. Nu mi s-a întâmplat să întâlnesc oameni care să nu aibă nevoie de ceva; şi, într-adevăr, nu neapărat material.

Deci în general nu trebuie să ne întrebăm ce fapte bune să facem; trebuie doar să fim atenţi la cei de lângă noi, la cei pe lângă trecem indiferenţi de obicei, şi ne vor spune ei, într-un fel anume, ce aşteaptă de la noi: unul are nevoie de o vorbă bună, de încurajare sau de mângâiere, altul are nevoie să simtă că nu e singur, altul de sfat, de respect, de atenţie, de un zâmbet... de iubire, în cele din urmă.