Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Imprastierea mintii este cea mai periculoasa in timpul rugaciunii , si de aceea cred ca decat ore de rugaciuni istovitoare si cu mintea imprastiata , mai bine cateva minute , dar cu rod . Si cantitatea este buna , dar mai cu folos este calitatea - trairea in rugaciune !
|
Asa este. Dumnezeu nu cauta la multimea cuvintelor omului rostite cu mintea imprastiata; Cel de sus vrea inima omului.
Dar e bine sa nu ne lasam invinsi usor de ispititor; sa ne osanduim, sa luptam neincetat, avand nadejdea ca Dumnezeu ne va ajuta sa ne pastram atentia si va incalzi inima noastra cand va crede de cuviinta.
As vrea sa redau mai jos un frumos indemn la rugaciune al Sfantului Ioan Gura de Aur:
De sapte ori in zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii Tale (Psalmul 118, 64). Daca un Imparat, incarcat cu nenumarate griji si tras din toate partile, se ruga de atatea ori pe zi lui Dumnezeu, ce cuvant de aparare sau ce iertare mai putem avea noi, care, desi avem atata ragaz, nu ne rugam des lui Dumnezeu, mai ales cand avem de dobandit atata castig?
E cu neputinta, da, e cu neputinta sa pacatuiasca un om care se roaga des si din toata inima lui Dumnezeu. Si cum, iti spun eu. Omul care si-a infierbantat mintea, care si-a inaltat sufletul, care s-a mutat la cer, care asa Il cheama pe Stapanul sau, care-si aduce aminte de pacatele lui si vorbeste cu Dumnezeu pentru iertarea lor, care-L roaga sa fie indurator si bland, omul acesta, odata cu rostirea acestor cuvinte, leapada toata grija cea lumeasca, se intr-aripeaza si ajunge mai presus de patimile omenesti.
Daca, dupa ce se roaga, vede un dusman, nu-l mai vede ca vrasmas; daca vede o femeie frumoasa, nu mai e biruit de chipul ei, caci focul din timpul rugaciunii este inca inlauntrul lui si-i alunga orice gand rusinos.
Dar pentru ca suntem oameni, e cu putinta sa ne si trandavim dupa unu, doua sau trei ceasuri de rugaciune; atunci cand vezi ca se pierde incetul cu incetul caldura rugaciunii, alearga iarasi iute la rugaciune si incalzeste-ti sufletul tau racit. Daca ai sa faci asta toata ziua, ai sa incalzesti cu desimea rugaciunilor tale racelile din timpul zilei si nu vei da prilej diavolului sa intre in gandurile tale.
Sa facem ceea ce facem cand vrem sa mancam si sa bem; atunci cand vedem ca apa fierbinte s-a racit, o punem iarasi pe foc spre a se incalzi repede; tot asa si acum: sa punem la rugaciune gura noastra, ca si cand am pune-o pe carbuni, ca sa aprindem iarasi sufletul nostru spre evlavie.
Sa-i imitam pe zidari. Acestia, cand vor sa zideasca o casa, pentru ca sa fie trainica zidirea, o strang cu lemne lungi; si nu pun lemnele la mare departare unele de altele, ci aproape, pentru ca, prin desimea lor, sa faca zidul de caramizi mai trainic. Fa si tu asa! Leaga cu desimea rugaciunii tale, ca si cu niste legaturi de lemne, toate faptele vietii tale! Ingradeste-ti, din toate partile, viata! Daca faci asa, de-ar sufla mii si mii de vanturi, de-ar veni ispite, tristeti, ganduri nerusinate, orice, casa ta nu va putea fi doborata pentru ca e legata tare cu rugaciuni dese (Omilia a IV-a la Ana).