Am avut, fiecare, în vedere, un alt tip de suferinţă. Eu mă gândeam mai degrabă la singurătate, la lipsa ajutorului din partea oamenilor şi la faptul că El este întotdeauna acolo, disponibil mereu, deschis. M-am gândit că, dacă te afli într-o astfel de stare, rugându-te, vei fi mângâiat, vei simţi că nu eşti singur şi că eşti iubit, vei simţi un răspuns în inima ta şi asta îţi va da putere. Rugăciunea e un dialog real, nu e monolog. Dumnezeu răspunde într-un fel mai adânc decât prin cuvinte.

Cred că unirea cu Hristos îţi dă puterea să birui lumea. Şi atunci vei avea tu ceva de dat oamenilor.

Situaţia descrisă de tine e una în care dragostea lui Dumnezeu se face cunoscută, într-adevăr, prin oameni.