[George.m]

E foarte interesanta descrierea modului in care sunt starnite patimile, facuta de Sfantul Ioan Damaschin:
"Altceva este momeala (atacul), altceva insotirea, altceva lupta, altceva patima, altceva invoirea (consimtirea), care e aproape de fapta si se aseamana ei, altceva lucrarea si altceva robirea.

Momeala este gandul adus simplu in minte de vrasmasul, ca de pilda: fa aceasta sau aceea, cum I-a zis Domnului si Dumnezeului nostru: Zi, ca sa se faca pietrele acestea paini. Aceasta, cum s-a spus, nu atarna de noi.
Insotirea este primirea gandului strecurat de vrasmas, preocuparea cu el si convorbirea placuta a voii noastre cu el.
Patima este deprinderea cu gandul strecurat de vrasmas care se naste din insotire, si invartirea necontenita a cugetului si a inchipuirii in jurul lui.

Lupta este impotrivirea cugetarii fie la stingerea patimii din gand sau a gandului patimas, fie la invoire.
Luarea in robie este ducerea silnica si fara voie a inimii, stapanita de prejudecata si de o indelungata obisnuinta.
Invoirea este consimtirea cu patima din gand.
Iar lucrarea, insasi implinirea cu fapta a gandului patimas incuviintat.
Deci cel ce cugeta nepatimas de la inceput, sau respinge prin impotrivire si certare momeala, a taiat dintr-o data toate cele ce urmeaza (Cuvant de suflet flositor, in Filocalia IV).

Tot legat de acest lucru, spune Sfantul Isihie Sinaitul:
"Intai este momeala (atacul); al doilea, insotirea sau amestecarea ganduriloe noastre cu ale dracilor vicleni; al treilea, consimtirea (invoirea) mintii de a se afla intre cele doua feluri de ganduri ce se sfatuiesc in chip pacatos; al patrulea este fapta dinafara, sau pacatul.
Daca, prin urmare, mintea ar fi atenta prin trezvie, prin impotrivire si chemarea Domnului Iisus, va pune pe fuga nalucirea momelii de la rasarirea ei, cele ce urmeaza din ele ramanand fara implinire. Caci cel viclean, fiind minte netrupeasca, nu poate amagi altfel sufletele, decat prin nalucire si ganduri" (Cuvant despre trezvie si virtute, in Filocalia IV).