[AlinB]

Nu stim cum ati abordat discutia dar daca l-ati pus pe "NU" in fatza, fara macar sa stati de vorba o data cu fata, deja s-a cascat o prapastie si chiar nu e cazul sa-i reprosati lipsa de buna vointa fata de dvs.

Asta este firea lucrurilor, atunci cand se amesteca si patima iar sistemul de valori este deficitar, o persoana de care este indragostit pentru cel indragostit e mai important decat restul lumii.
Iar cei care stau impotriva acestei noi lumi pentru el, un mic paradis, devin adevarati monstri si dusmani ai binelui absolut,.

Daca ati fi pus problema "bine mama, ti-ai gasit pe cineva, cum v-ati cunoscut, ce iti place la ea? Adu-o la noi, sa vorbim, sa ne cunoastem, ce probleme are sa vedem cum o putem ajuta, etc" alta ar fi fost si atitudinea lui.

Poate acum ati fi stiut macar ce fel de femeie este, de ce nu spala si calca.

Daca v-a spus ca are un copil si ati transformat asta intr-un repros, sa nu va mirati ca nu va mai face confesiuni si va ascunde tot felul de lucruri.

Puteti merge mult si bine pe ideea cu farmecele si sa faceti cate in luna si in stele pe directia asta cand de fapt atitudinea lui sa fie rezultatul faptului ca este indragostit pana peste cap, ceva f. natural si poate chiar deloc magic (sunt niste substante care se cheama hormoni si isi fac de cap, afectand gandirea logica si rationala) + certurile cu dumneavoastra.

Si in loc sa faceti ceva pe directia care trebuie, tot continuati sa va bateti capul cu tot felul de farmece si vrajeli si cine stie, Doamne fereste poate mai cadeti si in pacate si de la Biserica ajungeti la vreo vrajitoare sau mai stiu eu ce.

Daca stiti ca v-ati certat cu el si i-ati reprosat anumite lucruri, poate pe nedrept, cel mai bine ar fi sa va impacati, cereti-va iertare (da, se poate si trebuie), invitati-l cu femeie aceea la dvs., vedeti ce fel de relatie au, dati la o parte orice urma de agresivitate din suflet (ca se vede din gesturi si vorbe, chiar bine stapanite credem noi), purtati-va ca o crestina si nu atat ca o mama care are setate niste obiective pentru fiul lui (ca vrea ca nu vrea, major fiind).

Este o tragedie a mai multor parinti, ca nu reusec sa faca tranzitia de perspectiva (si educatie) cu copii lor, de la copilul care trebuie sa faca aia si aia ca stie mama ce e bine pentru ei, iar daca nu face se lasa cu cearta si pedeapsa, la omul care are un sistem de valori (construit, nu impus) si libertate de alegere.

In concluzie, faceti ceea ce trebuie si reparati relatia, luptati sa-i castigati increderea si acceptati alegerile pe care le-a facut, bune sau rele - acum e prea tarziu sa-i mai tineti lectii de morala, cu atat mai putin sa-i impuneti ce sa faca.

Mai degraba stand de vorba cu el ca un prieten, care nu-l judeca ci ii doreste binele (si ii respecta in acelasi timp si alegerile) l-ati putea sa realizeze ca greseste daca greseste.