Nu înţeleg de ce spui că se inspiră. Religia creştină (pe ea o am în vedere) e revelată. Ştiinţa, însă, s-a desprins din religie, devenind, în istorie, autonomă. Sau, cel puţin, aşa se consideră.

Probabil ai în vedere teologia, care se foloseşte de descoperirile ştiinţifice şi de limbajul filosofic. Pentru că rostul ei e de a stabili un dialog, de a realiza o viziune unitară, de a înţelege mai bine, în perspective mereu noi, lumea în relaţie cu Dumnezeu.

Cunoaşterea teologică e într-o devenire permanentă; nu e statică, deşi are nişte repere clare, pentru că sunt revelate. Dar teologii nu repetă mereu şi mereu aceleaşi lucruri. Ei trebuie să exprime pe înţelesul lumii timpului lor adevărurile dumnezeieşti.