[Stefan23]

Cred ca unele dintre cele mai bune carti pe care le-am citit sunt Omiliile la Matei si la Ioan de Sfantul Ioan Gura de Aur. Va recomand tuturor sa le cititi. O sa transcriu putin din primele doua omilii de la Matei ca astfel citindu-le sa va doriti sa cititi si cartile!

............................

Multora li se pare ca Evanghelia este foarte usor de înteles si ca numai profetii sunt grei. Aceasta parere pot sa o aiba numai cei care nu-si dau seama de adîncimea ideilor cuprinse in Evanghelie. Pentru aceea va rog sa ma urmariti cu multa atentie, pentru ca, avînd conducator pe Hristos, sa intram în oceanul celor scrise in Evanghelie.

Dar pentru ca sa întelegeti mai usor cuvintele mele, va cer si ma rog — lucru pe care l-am facut si la tîlcuirea celorlalte carti ale Sfintei Scripturi — sa cititi mai dinainte pericopa evanghelica pe care o tîlcuiesc, pentru ca citirea mai dinainte a pericopei sa fie deschizatoare de drum cunostintei, asa cum a facut eunucul (Fapt. 8,26-39). Daca veti face asa, îmi va fi si mie mai usoara talcuirea. Ca multe sînt locurile grele de inteles din Evanghelia lui Matei si se întalnesc la tot pasul.

Iata chiar în primul capitol al Evangheliei caîte locuri grele de dezlegat sunt. In primul loc: pentru care pricina se face genealogia lui Iosif, care n-a fost tatal lui Hristos? În al doilea loc: de unde stim ca Hristos Se pogoara din neamul lui David, odata ce ne sînt necunoscuti stramosii Mariei, din care S-a nascut Hristos? În al treilea loc: pentru ce se face genealogia lui Iosif, care n-a contribuit cu nimic la nasterea lui Hristos, iar Fecioarei, care a fost mama, nu i se arata parintii, bunicii si stramosii? În afara de asta, merita sa cercetam si aceea: pentru ce se amintesc în aceasta genealogie si femei, odata ce genealogia este facuta prin barbati? Dar de vreme ce a hotarît asa, atunci pentru ce n-a amintit de toate femeile, ci a trecut sub tacere pe femeile vestite pentru viata lor curta, de pilda pe Sarra, pe Rebeca si pe altele asemenea lor, si a amintit de vemeile vestite ca pacatoase, de pilda: desfrînate, adultere, femei nascute din casatorii nelegitime, femei de alt neam, pagîne? Ca a amintit de nevasta lui Urie, de Tamara, de Rahav si de Rut, dintre care una era de alt neam, alta desfrînata, alta s-a culcat cu socrul ei; si aceasta din urma n-a facut-o pe temeiul legii casatoriei, ci a trait cu socrul ei prin înselaciune, dîndu-se drept desfranata, iar pe femeia lui Urie o cunoaste toate lumea din pricina grozaviei pacatului ei. Cu toate acestea, evanghelistul Matei a lasat la o parte pe toate celelalte femei si a pus în genealogia lui Hristos numai pe acestea. Daca trebuie sa aminteasca de femei, apoi trebuie sa le aminteasca pe toate; dar daca nu trebuia sa le aminteasca pe toate, ci numai pe unele, atunci ar fi trebuit sa le aminteasca pe cele vestite prin virtutea lor, nu pe cele vestite prin pacatele lor. Vedeti, dar, de cîta luare aminte, de cata cercetare avem nevoie chiar in primul capitol al Evangheliei lui Matei, cu toate ca pare mai clar decat toate celelalte capitole, iar multora poate ca li se pare chiar de prisos, deoarece in el este vorba numai de insirarea unor nume. In afara de aceasta merita sa fie cercetata si aceea pentru ce Matei a lasat de o parte trei împarati (Ohazia, Ioas si Amasia)? Daca a trecut cu vederea numele lor, pentru ca erau foarte necredinciosi, atunci ar fi trebuit sa nu aminteasca nici pe altii tot atît de necredinciosi. Capitolul întai mai pune inca o problema: Matei spune ca sînt patrusprezece neamuri, dar in al treilea sir de neamuri nu sunt patrusprezece neamuri. Apoi, pentru care pricina Luca da alte nume, nu numai pe ale acelorasi, ci chiar cu mult mai multe, iar Matei dimpotriva da si mai putine nume si alte nume, desi si el îsi termina genealogia cu Iosif, ca si Luca.

Vedeti, dar, cîta luare aminte trebuie sa avem nu numai în dezlegalrea acestor probleme, dar si în cunoasterea locurilor grele ce trebuie dezlegate. Ca nici nu este putin lucru sa poti descoperi locurile grele de dezlegat. Un alt loc greu este si acesta: cum se face ca Elisabeta, care era din semintia lui Levi, era ruda cu Maria?

Dar ca sa nu va încarc memoria cu prea multe lucruri, voi opri aici cuvantul meu. Va este de ajuns pentru trezirea atentiei voastre chiar si numai cunoasterea acestor probleme ridicate de capitolul întai al Evangheliei lui Matei. Dar daca doriti sa cunoasteti si dezlegarea acestora apoi va las ca voi sa hotarîti, înainte de a incepe eu vorbirea. Si anume, daca voi vedea ca sînteti cu mintea treaza si ca doriti sa cunoasteti, atunci voi încerca sa dau si dezlegarea; dar daca voi vedea ca voi cascati si va uitati în alta parte, voi ascunde si problemele si dezlegarea lor, plecîndu-ma legii dumnezeiesti, care spune: “Nu dati cele sfinte cîinilor, nici nu aruncati margaritarele voastre înaintea porcilor, ca sa nu le calce în picioare” (Mt. 7,6).
— Dar cine-i cel ce le calca în picioare?
— Cel ce nu socoteste de pret cuvintele Scripturii, cel ce nu le respecta.
— SI cine-i atît de ticalos încat sa nu respecte cuvintele Scripturii, sa nu le socoteasca mai de pret ca orice?
— Cine? Cel ce nu da atîta timp cuvintelor Scripturii cat femeilor desfranate din teatrele satanice. Ca multi oameni îsi pierd toata ziua la teatru si, din pricina acestei pierderi desarte de vreme, îsi neglijeaza multe treburi de-ale gospodariei; prind iute si precis tot ce aud si tin minte cele auzite, spre vatamarea propriului lor suflet. Aici in biserica vorbeste Dumnezeu si oamenii nu vor sa ramîna nici catava vreme. Din pricina asta nu mai avem nici o partasie cu cerul, iar vietuirea noastra crestina se margineste numai la cuvinte. Din pricina asta Dumnezeu ne-a amenintat cu iadul, nu ca sa ne arunce în el, ci ca sa ne înduplece sa fugim de aceasta cumplita tiranie. Noi, însa, facem cu totul dimpotriva si alergam în fiecare zi pe drumul ce duce la iad. Dar Dumnezeu ne porunceste nu numai sa auzim, ci sa si facem cele spuse; noi, insa, nu vrem nici sa le auzim. Spune-mi, te rog, cînd vom face ce ni s-a poruncit, cand vom savarsi faptele pe care ni le cere, cand nici cuvintele pe care ni le spune Dumnezeu nu vrem sa le auzim, ci ni se pare apasatoare si plicitcoasa predica, desi e foarte scurta? Noi însine, cînd vedem ca cei din jurul nostru nu ne dau atentie cînd vorbim despre lucruri obisnuite, spunem ca purtarea lor este o insulta, dar nu socotim, oare, ca-L mîniem pe Dumnezeu, cand El ne vorbeste despre lucuri atat de mari, iar noi nu dam atentie spuselor Lui si ne uitam în alta parte? Un batrîn, care a calatorit mult, poate sa ne spuna cu de-amanuntul despre departarea, pozitia si înfatisarea oraselor pe care le-a vazut, poate sa ne vorbeasca despre porturi si piete. Noi, însa, nu cunoastem nici la ce departare de noi se gaseste cetatea cea din ceruri. Daca am sticare e distanta, poate ne-am da osteneala sa-i scurtam lungimea. Nu-i atît de departe de noi cetatea aceea cat e de departe cerul de pamant. Daca ne trandavim este cu mult mai departe; dar daca nu sarguim, ajungem in scurta vreme la portile ei. Pentru ca distanta aceasta nu se masoara cu masuratorile de pe pamînt, ci cu sufletul si cu purtarea.
VII
Cunosti, dragul meu, cu de-amanuntul istoria lumii, pe cea noua, pe cea veche si pe cea straveche; poti enumera stapînitorii sub care ai luat mai inainte parte la razboaie, poti enumera pe arbitrii luptelor atletice, pe învingatorii în lupte, pe generali, cunostinte care nu-ti sînt de nici un folos. Dar nici in vis nu te-ai gandit vreodata sa stii cine este stapîn in cetatea cea cereasca sau sa stii cine este primul sau al doilea sau al treilea sau sa stii de cata vreme este fiecare acolo sau sa stii ce-a lucrat si ce-a facut fiecare. Nu vrei sa te interesezi de legiuirile acestei cetati si nici nu vrei sa le asculti de ti le spune altul. Spune-mi, te rog, cum te mai astepti sa dobîndesti bunatatile fagaduite, cînd nici nu asculti cele ce ti se spun? Daca n-am ascultat mai înainte, sa ascultam acum. Ca, de va vrea Dumnezeu, vom intra intr-o cetate de aur, ba mai de pret decat aurul. Sa-i cunoastem bine temeiliile ei, sa-i cunoastem portile batute în safire si margaritare. Ca avem un foarte bun conducator, pe Matei. Prin poarta lui intram acum si avem nevoie de multa luare aminte. Daca va vedea pe cineva ca nu-i atent, îl scoate indata afara din cetate. Ca-i cetate împarateasca, cetate vestita. Nu-i precum cetatile noastre, împartite în piata si palate împaratesti. Nu! Acolo peste tot numai palate împaratesti. Sa deschidem dar portile mintii, sa deschidem auzul si, pasind cu multa frica în pridvor, sa ne închinam Împaratului cetatii. O singura privire aruncata în acea cetate ne incremeneste de uimire. Acum portile cetatii ne sînt incuiate; dar cand le vom vedea deschise atunci vom vedea ca tot interiorul cetatii este stralucitor ca fulgerul. Ca acest vames, calauzit de ochii Duhului, fagaduieste sa-ti arate torul; unde sta Împaratul, care sînt ostatii care sînt alaturea de El, unde stau îngerii, unde stau arhanghelii, care este locul hotarat, in acest oras, noilor cetateni si care este drumul care duce acolo; ce loc au primit primii cetateni, cei de dupa ei si cei de mai tîrziu; i?n cate cete se impart locuitorii orasului, cine formeaza senatul si cîte feluri de dregatori sînt.

Sa nu intram cu zgomot si tulburare, ci cu tainica tacere. Daca în teatru se face face tacre mare cînd se citesc scrisorile imparatului, cu mult mai linistite treubie sa stam toti în cetatea aceasta si sa avem treze si sufletele si urechile. Nu se vor citi scrisorile unui stapîn pamîntesc, ci ale Stapînului ingerilor. Daca astfel ne vom randui sufletele noastre, insusi harul Duhului ne va calauzi pas cu pas, vom ajunge la tronul împaratesc si vom dobîndi toate bunatatile, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos. Caruia slava si puterea împreuna cu Tatal si cu Sfîntul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor, Amin.