Teorii,teorii...si iarasi teorii!!!
Aratati-mi si mie crestinul care-si dezbraca haina de pe el si o da saracului de pe strada sau de oriunde altundeva????Nu exista acest crestin,insa exista multi care umplu altarele cu pomelnice mai sarace sau mai bogate,depinde.Cam asa vede crestinul de astazi contributia sa materiala pentru spiritualitate.Dar poate ca biserica aceia are o situatie financiara mai buna decat boschetarii de pe strada muritori de foame...nu stiu,insa un lucru este cert,chiar si la acest capitol oamenii au tendinte egoiste,adica platesc pomelnice grase pentru sanatatea si mersul bun al lucrurilor in viata lor,iar in sinea lor "fac milostenie".
Am cunoscut destule persoane care se duceau repede cu bani la manastire,la episcop,cand mai degraba ar fi trebuit privit slujitorul de la grajd a carui incaltaminte era rupta de la un capat la altul,si-a carui personalitate era absolut total ignorata.
Viata se arata a fi tare fatarnica din multe puncte de vedere,si ce sa facem?,cand acest sentiment este mai puternic decat bunavointa in sine?!!!
Eu sunt o persoana cumpatata,si nu pot sa spun ca nu am strans ceva lucruri materiale,mai ales pentru faptul ca toata viata(pana la maturitate)am fost prigonita si am primit destule suturi in fund,suferind mereu pentru faptul ca nu aveam un loc al meu.Acum am nu unul,ci doua locuri,si masina si tot ce-i trebuie unei case,....Inainte de a-mi schimba aurul,sa fie de 18 kt,am dat absolut tot aurul de 14 kt de pomana,nimic din el nu am vandut.Stiu ca este putin,dar asta-i viata...si n-am incredere in "straiele negre"...
Intr-o zi,acum vre-o 8 ani,m-am dus la o preoteasa acasa(ea insistase),care avea vre-o 8 copii,si aflandu-se in pragul Craciunului m-am gandit ca este foarte bine sa ma duc sa le fac o bucurie.Asa,deci,m-am dus la ei acasa cu o sacosa de haine(noi)pentru copii,cu mancare,dulciuri,etc,si cu ceva bani ca sa aiba de Craciun,i-am dat Preotesei si lantul meu de aur de la gat....am facut poze impreuna,ne-am bucurat,apoi am plecat acasa,ca sa fiu la mine in oras de Craciun.Si stiti ce fel de multumire am avut din partea lor????Nici macar nu s-au sinchisit sa-mi ureze sarbatori fericite,ci m-au sunat de ajun(preoteasa)sa-mi spuna ca imi place de popa ei si ca as fi incercat sa-l seduc,si alte chestii atat de aberante si de neadevarate.Nici macar nu a incercat sa comunice cu mine,sa desluseasca aceasta nemultumire,a sarit in capul meu cu jicniri si cuvinte care mai de care mai josnice.Mi s-a facut sila,nici macar nu am incercat sa ma confrunt prea tare cu ea fiindca mi-am dat seama ca nu avea rost,nu ajungeam nicaieri.Era atat de needucata si cu principii atat de marginite,incat nu aveam nici o sansa sa comunic intr-un mod civilizat cu aceasta.
Am incercat sa ignor acemenea rautati,dar nu am reusit prea mult si astfel am cam plans acel Craciun...si uite cu se se poate solda o facere de bine.
Credinta are forme atat de complexe si atat de inselatoare,incat de multe ori cred ca este mare nevoie si de educatie pentru a o intelege in sensul ei real desavarsit.
Chestia asta cu bogatia si saracia in virtutea credintei a devenit un lucru pe cale de disparitie,din dorinta perpetua de adaptare la societatea mereu in schimbare,strangem si iar strangem lucruri pentru mai tarziu,pentru a putea face face cadrului in care traim,competitiei,si din instinctul supravietuirii.Dar ma intreb,ce sa mai strangem cu salariile atat de mici cu care ne confruntam noi romanii,si preturile mari???!!!!(ex;ieri mi-am pus o plomba la o masea si m-a costat 2,62 mil...incredibil de scump pentru o economie ca a noastra)
Nu am sa generalizez aspectul pe care l-am intampinat cu preoteasa si Parintele acela,si nu m-am smintit de tot,dar incerc sa nu ma mai complic cu astfel de oameni,pentru a face bine nu este neaparat nevoie sa mergi departe sa cauti oameni nevoiasi,exista intotdeauna si in jurul nostru,aproape de "ignoranta"noastra,fiindca constat cu parere de rau ca suntem tare ignoranti si nepasatori la nevoia semenilor nostri,si asta este dureros,mai ales cand suntem si nelipsiti de la biserica.
Chestia cu materialismul in sanul spiritualitatii este una foarte delicata,mai ales in plan contemporan...
|