Bine v-am regasit, la intoarcerea din vacanta fara de net, si multumire lui Dumnezeu ca, iata, acest topic s-a reanimat!
Cateva cuvinte as dori sa transmit si eu, din ultimele lecturi si din continuarea lucrarii de care ma tin, prin Mila Domnului, dupa slabele mele puteri.
Sfantul Teofan Zavoratul ne recomanda sa ne ingrijm mai ales de cantitatea rugaciunii, deoarece calitatea tine de harul primit - zice Sfantul Teofan -, nefiind asadar in puterile noastre. Socotesc totusi, asemenea lui Cristi, ca ne putem ingriji de calitate in sensul de a nu lasa mintea sa vagabondeze pe timpul rugaciunii, a nu cultiva imagini si imaginatie in timp ce ne rugam si, lucru de capetenie, de a ne stradui sa cultivam permanent un mod de viata crestin - oriunde am fi si in orice situatie de viata.
Apoi, in cartile citite recent, autorii nu recomanda inchiderea ochilor (fie si pentru ca acest gest poate genera, la unii oameni, senzatii de ameteala sau teama/anxietate, lucru bine verificat) ci privirea fireasca a capului plecat spre inima (locul inimii duhovnicesti fiind aratat de Sfantul Serafim de Sarov in icoana - "un deget deasupra tatei stangi"). ln ce ma priveste, sunt tentat sa inchid ochii (avind impresia subiectiva ca ma concentrez mai bine) dar respect recomandarea si am inceput sa fac diferenta (favorabila in varianta cand tin ochii deschisi).
Cat priveste respiratia, parerile sunt, dupa cat am constatat, impartite. Cand spunem rugaciunea in minte, mai multi autori (printre care la noi Parintele Teofil Paraianu) recomanda: pe inspir "lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu", cand expiram aerul din plamani "milueste-ma pe mine, pacatosul" iar in apnee (ne tinem respiratia inante de a incepe o noua inspiratie) spunem in gand "Doamne". Eu practic asa de cateva luni si e bine.
Varianta scurta, descrisa de pilda de Gheron losif si ucenicii sai: pe inspiratie "lisuse Hristoase", pe expiratie "milueste-ma" si in apnee "Doamne". Exista desigur multe alte variante recomandate, care tin si de particularitatile respiratiei fiecarui om in parte (unii au capacitate pulmonara mica si nu pot spune varianta lunga).
Remarcabil mi s-a parut faptul ca Gheron losif, dupa o viata de rugaciune, recomanda tuturor rostirea rugaciunii, oral, cu buzele. (Sunt convins ca o facea din smerenie, si cu scop pedagogic in acest sens.)
Sunt recunoscator Bunului Dumnezeu si voua, tuturor, ca impartasim aici experientele noastre, ale fiecaruia, in legatura cu Rugaciunea lui lisus. Spre sprijin si invatare reciproca, staruind impreuna in aceeasi credinta si invatatura ortodoxa.
Domnul sa ne binecuvinteze. Pace tuturor! Amin.