[vsovivi]

„Si a vazut Dumnezeu ca este bine"
Va rog sa-mi explicati si mie care este intelesul si rostul acestei fraze!

Nu știu, dar îmi dau cu părerea, ca sfinții, deși eu sunt păcătos și rău.

Rostul am impresia este că, se arată din text, așa reiese că Dumnezeu vede dacă este bine ceea ce face, căci nu lucrează ca orbii ci el are ochi și serafimii Lui nu au doar doi ca noi ci sunt plini de ochi și pe dinlăuntru și pe dinafară, și Dumnezeu vede și cu „ochii” Duhului, cu cei 7 ochi ai lui Dumnezeu și El vede dacă este bine. Căci pentru toate ființele, pentru toată făptura El face binele, pentru ca să se bucure în odihna Lui peste ele și în ele, în dragostea sfântă a Lui pentru toate câte le-a făcut după chipul și asemănarea Sa, și le reînnoiește după El, căci după Sine l-a făcut pe om, și omul era plin de slavă înainte de a cădea sub păcat, și după Sine îl și mântuiește și îl face din nou.

Deci după ce a creat și a lucrat a văzut că este bine și nu numai că a știut din atoatăștiința Lui ci a și văzut ca o certitudine a Sa întru Credința Sa și dreptatea Sa. Adică toate câte le-a făcut erau drepte și bune și frumoase și smerite. Așa plângea în sufletul său Adam, și a văzut Domnul și a zis: „Nu e bine ca să fie omul singur...” deci nu-L vedea pe Dumnezeu, doar că l-a auzit când i-a poruncit și când l-a sfătuit, și deși era în slava Domnului Adam la început, chiar așa, nu era bine să fie singur, deci a văzut asta, și atunci a recreat Dumnezeu toate animalele pe rând și i le-a adus la Adam ca să le denumească și să-și găsească una pe potrivă pentru sarcina ce o avea de la Dumnezeu, dar nu și-a găsit pe potriva lui niciuna așa că a adus Domnul un somn adânc și atunci a făcut-o Domnul pe Eva din coasta lui Adam, și s-a bucurat Adam când s-a trezit și a văzut că nu mai e singur. Nu mai era singur omul și era bine. Dar apoi s-au semețit, Adam și Eva, și după ce n-au mai ascultat de au gustat și din păcat a căzut omul în curvie și apoi a început omul să-și folosească femeia spre plăceri și spre moarte.

Dar a promis Tata, al nostru și al omului, că va da un mântuitor, și s-a ținut de Cuvânt. Dar omului i se pare și acum că a trăi în păcat e bine, că asta e sfințenia omului, minciuna și păcatul. Căci se visează mărit și se mituie că are mari merite și o să i se acorde diploma de bou și o să i se pună în piept medaliile răutății viclene... că e credul și prost eroul dracului.

Dar încet se vor trezi și vor știi cu toții a cui e onoarea... nu e nicio grabă.