Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Florin-Ionut,
multumesc pentru intrebare.
O sa incerc sa-ti raspund in limitele in care am reusit si eu sa pricep doctrina budista.
Intelegerea a ceea ce este 'persoana' nu este un lucru simplu, asa cum pare la prima vedere.
Este dificil sa definim ce inseamna ‘fiinta’ sau ‘constiinta’.
Cuvantul il folosim cu usurinta, dar intelesul ascuns al acestuia ne scapa.
Pare evident, pentru mintea care crede ce pipaie si se misca, dar daca analizam in profunzime vom vedea ca ne aflam in mare dificultate.
De exemplu, intr-un viitor, poate mai indepartat, va fi dificil sa definim 'fiinta' dupa ce vor fi copiate toate functiile biologice umane la nivel subcelular si asamblate intr-un trup umanoid cu capacitate de autodeterminare si decizie.
Dupa ce se recunoaste o persoana?
Persoana este forma?
Trupul isi schimba fiecare molecula in permanenta pana ce isi epuizeaza resursa.
In somn, de exemplu, putem arata cu totul diferit.
Persoana sunt agregatele de ganduri?
Gandurile noastre se schimba si ele in permanenta, nu mai suntem bebelusii care ganguream, nu mai suntem copii care visau la basme cu feti-frumosi…
Ramane in permanenta cu noi doar intelegerea de ‘eu’ in raport cu lumea.
In budism, ‘persoana’ este definita ca fiind ‘eul’, imputat pe cele cinci agregate sau generat exclusiv in raport cu acestea : trup (forma), simtiri, discriminare mentala, constientizari si factori compoziti.
Functia ‘persoanei’ este aceea de a efectua actiuni si de a experimenta rezultatul acestora.
Acum sa vedem de ce se spune ca “se moare o data”.
Moartea este o transformare atat de radicala, incat baza pe care se sustine ‘eul’ vietii curente, adica cele 5 agregate, este complet distrusa.
De exemplu, cand cineva sufera o amnezie de la un accident vascular cerebral, “persoana” de dinainte de accident poate dispare complet, asa cum o intelegem in complexitatea sa intelectual-emotional-volitiva.
Persoana respectiva dispare, dar ramane un “eu” care va continua sa se adapteze provocarilor de mediu induse de trup.
Sufletul ramane, dar persoana (prin ceea ce percepem caracteristic la aceasta) va fi alta.
Sau in somn, putem avea cu totul alta infatisare si sa actionam complet diferit fata de persoana care suntem de fapt in realitate.
Sufletul ramane, dar persoana din vis este alta.
Moartea distruge complet baza de imputare.
Astfel, o persoana asa cum o intelegem formal, nu poate muri de mai multe ori, ea moare o singura data.
Dogma budista spune ca suflul indestructibil (sufletul) al fostei persoane, care pastreaza toate tendintele karmice acumulate, ia o alta forma in baza legii cauza-efect care actioneza la nivel formal (nu cel fundamental).
Pe suflul indestructibil se va grefa un nou trup care poate fi angelic, demonic sau de cu totul alta natura, acesta fiind determinat de calitatea actiunilor anterioare (care insa nu se limiteaza doar la o instanta existentiala).
Judecata Lui Dumnezeu, in budism, este explicata prin Legea cauza-efect sau cele 12 verigi interdependente.
|
În ortodoxie, persoana (ca relație cu alte persoane) sau ipostasul (sinele care nu neapărat are legătură cu alte ipostasuri) rămîne pentru totdeauna, este veșnică. Este o caracteristică a chipului divin sădit în noi, care nu se ia de la noi niciodată.
În Biblie scrie așa:
"Iar partea celor fricoși și necredincioși și spurcați și ucigași și desfrânați și fermecători și închinători de idoli și a tuturor celor mincinoși este în iezerul care arde, cu foc și cu pucioasă, care este
moartea a doua." Apocalipsa 21, 8
Este lucru hotărît că omul moare o singură dată: "Și precum este rânduit oamenilor
o dată să moară, iar după aceea să fie judecata" Evrei 9, 27.
Deci, omul are o viață ca să aleagă dacă îi convine filosofia de existență divină sau anti-divină. Apoi moare, este judecat în particular și așteaptă undeva Judecata de Apoi cea generală. Atunci cei răi vor avea partea de moartea cea de-a doua.
Există Rai, există Iad. Nu credem în apocatastază, nu credem în moksha. Credem în libertate, în capacitatea de a alege: cu Dumnezeu sau departe de El.
Unde dar găsești tu, dragă Florin, posibilitatea de a împăca budismul cu creștinismul? Eu nu o văd, mai ales că, din cîte știu, în budismul tradițional Dumnezeu nici nu există, totul e o iluzie în afară de suferință și Nirvana. Ai găsit tu o formă de budism care să se apropie măcar cît de cît de ceea ce credem noi, creștinii ortodocși? Mira-m-aș.