Să "intunec acest thread cu filozofia mea desarta"?
Iertată-mi fie îndrăzneala, distinse domn, că am cutezat să corup, prin hidoșenia propriilor gânduri, splendoarea divină a acestui thread. Dacă l-am întristat pe Duhul prin păcatele mele de moarte, așa cum spuneți, speranța a murit și pierdut sunt în abisul etern al întunecimii. Deci, în viața aceasta pământească pe care o trăiesc încă, nu mai am nimic de pierdut, fiind pierdut, putând să săvărșesc păcate de orice natură. Desigur, dacă pe dvs. Biserica și Dumnezeu vă determină să nu faceți păcate de moarte și să vă căiți pentru cele săvârșite, singurul lucru care mă determină să nu fur, de pildă, este propria mea conștiință.
Revenind la tema principală, nu i-am cerut niciodată lui Dumnezeu să-mi fie slugă, cum cuvintele dvs. rău-voitoare insinuează, ci i-am cerut să salveze un suflet aflat în convulsiile morții. Nu m-am rugat pentru avuție și desfăț, ci pentru un suflet care merita să trăiască și să se bucure de dreptul său la fericire. Închei aici, dar trebuie să vă spun atât dvs., cât și altora, că faptul de a-mi spune că acesta este acum la Domnul, bucurându-se de prezența Lui, ar fi de prost gust, de un ridicol absolut, și o jignire atât la adresa durerii pe care o voi simți până la sfârșitul vieții, cât și la adresa memoriei lui.
Remarc, deopotrivă, "blândețea" specifică anumitor creștini (mă refer la majoritatea cultelor creștine, nu punctual la ortodoxie și la dvs.), folosită deseori în încercarea de a apăra universul dogmatic în care viețuiesc, de așa-zisele atacuri inamice care, în fond, nu sunt decât încercări de a înțelege manifestarea Creatorului în raport cu propria Sa creație. Dacă încă de la început am pornit cu o prejudecată, nu înseamnă că cineva dintre userii acestui forum n-ar fi putut să mă determine să pricep manifestarea Domnului în relația Lui cu omul. Poate că în adâncul inimii mele speram la un miracol, la o ieșire de sub tipar, la o frază în urma căreia rațiunea să-mi fie înfășcată de lumina Domnului și eu, personal, să aflu alinare și să înțeleg de ce justiția divină a mai nimicit încă două suflete. Dar, cuvintele dvs. mi-au arătat încă o dată contrariul și înțelepciunea propriei decizii de a renunța la ortodoxie.
Sănătate și Doamne ajută!
|