[laurastifter]

Suflet copleşit de întristare,
Nu te cunosc şi n-am trăit niciodată experienţe asemănătoare cu cea prin care spui că treci în această perioadă. De aceea, voi evita să-ţi dau sfaturi şi, mai ales, să te judec.
Înţeleg că sufletul îţi este deznădăjduit, slăbit de suferinţă. Oricare ar fi motivul, există o scăpare... pe care o cunoşti, desigur, dar o eviţi, aşa cum facem toţi, atunci când, căzuţi în întristare (din cauza altora, sau ca urmare a propriilor greşeli), ne temem să cerem ajutor, parcă nu îndrăznim să conştientizăm faptul că iubim şi suntem iubiţi. Şi ce, mai corect spus cine este scăparea noastră? Iisus Hristos, Cel Care, din iubire faţă de noi, S-a făcut Om asemenea nouă, a trăit suferinţele şi neliniştile noastre, asumându-Şi inclusiv moartea noastră. Ai spus că te-a trădat. Dacă te-ar fi trădat, nu S-ar mai fi sacrificat pentru mântuirea ta. A, nu mai vrei să auzi tot argumente raţionale, teologice etc? Întrebi doar de ce nu răspunde cererilor tale. Nu ştiu... întreabă-L pe El. Tot ceea ce ştiu , este adevărul că Hristos ne iubeşte şi în tot ceea ce face putem recunoaşte dragostea Sa dumnezeiască pentru noi. Mai mult decât atât Doar El îţi poate revela şi cred că, în starea ta spirituală pe care ne-ai descris-o, niciun argument filosofic sau teologic nu ţi-ar putea alina suferinţa. Nu ai trebuinţă de argumente, de dezbateri, de întrebări... ci doar de dragostea lui Hristos, Cel Care-ţi păstrează sufletul în viaţă, nelăsându-l să piară cu totul în moartea necredinţei şi a uitării de Dumnezeu. Hristos este Cel Care, atunci când nu te aştepţi, va preschimba disperarea sufletului tău în bucuria duhovnicească datorită căreia, de mii de ani, martirii şi asceţii biruiesc lumea şi orice obstacol ivit în această viaţă!
Nu aştepta de la oameni vindecarea sufletului tău. Ai sperat că, intrând aici pe forum, îţi va reveni credinţa şi ai fost, ulterior, dezamăgit. Nu suntem făcători de minuni! Nu-ţi putem oferi decât cuvinte frumoase, căci suntem, ca şi tine, fiinţe limitate, zidite din lut. Singura Persoană, Care poate şi vrea să-ţi tămăduiască sufletul şi întreaga fiinţă, este Domnul nostru Iisus Hristos! Aleargă la El şi, nu ezita nicio clipă să-ţi descarci sufletul, să-ţi deschizi inima în faţa dragostei Lui divine. Spune-i Lui, plin de încredere, tot ceea ce simţi, tot ceea ce ne-ai dezvăluit nouă şi toate acele gânduri ascunse pe care doar Lui I le poţi destăinui, fiindcă oricum le cunoaşte. El ştie ceea ce gândeşti despre El... Întreabă-L ce-i cu acele gânduri, care este planul Său în privinţa ta. Nu ştiu ce-ţi va răspunde, dar n-are importanţă, căci ţi Se va dărui pe Sine şi... în clipa aceea, vei înţelege că El Însuşi este Răspunsul tuturor întrebărilor ce ne frământă inimile. Este minunat să comunici cu ceilalţi, să-i iubeşti, să fii deschis faţă de ei. Totuşi, dacă aştepţi de la semenii tăi, sau de la tine însuţi, izbăvirea de necredinţă... vei ajunge la concluzia că Hristos te-a "trădat". Nu te-a trădat El, ci ispitele care, amăgindu-ne, îndepărtează sufletele noastre de adevărata libertate şi bucurie în Duhul Sfânt. Ce ţi s-ar putea întâmpla dacă te vei mai ruga o dată, dacă vei mai oferi o şansă sufletului tău, în loc să-l pierzi, renunţând la adevărata credinţă - sursa adevăratei fericiri? Ai pierdut totul şi poţi câştiga totul! Îţi trebuie doar... "încăpăţânarea" şi "nebunia" sfântă a credinţei necondiţionate, ataşamentul total faţă de Mântuitorul Hristos!

Ştiu că am scris un mesaj foarte incoerent şi-ntr-un stil care nu prea-mi este caracteristic. De regulă, dau argumente, combat ideile adverse, explic, am impresia că pot învăţa pe alţii. Totuşi, din ceea ce ai scris, am înţeles că ai nevoie de altceva... de un cuvânt sincer de încurajare şi, în primul rând, de ceea ce doar Hristos îţi poate dărui. Noi nu ţi-L putem oferi pe Hristos... Îţi putem dărui doar predici despre El. Doar El Însuşi ţi se poate revela pe Sine, doar El Se poate apropia de sufletul tău învins, ducându-l la veşnica fericire şi biruinţă.
Domnul cu sufletul tău!
Cu respect şi sinceră înţelegere,
Laura Stifter