Citat:
|
În prealabil postat de osutafaraunu
Vă supărați pe mine dacă eu vreau să iau în considerare mai bine exemplul marilor asceți ai Scripturii (de exemplul nazireii) decât călugării de la Athos ori sf. Ioan Gură de Aur?
|
Nu ma supar pe dv. ,dar ma intristeaza vazand ca nu apreciati asceza monahilor din Athos sau cea a Sf. Ioan Gura de Aur. Poate daca i-ai cunoste mai bine ai vedea lucrurile altfel. Desi nici eu 'nu-i cunosc foarte bine' am sa incerc sa ti-i fac cunoscuti dupa slabele mele puteri. Astfel Sf. Ioan Gura de Aur isi incepe "cariera ascetica" inca din tinerete cand dupa ce-si vinde imensa avere(tatal sau fusese comandantul militar a orientului, iar mama sa o bogata patriciana) pentru a o imparti saracilor se retrage intr-o pestera in pustia Siriei unde se dedica rugaciunii, ascezei si scrisului pana cand datorita sanatatii subrezite(ajunge sa se deplaseze cu greutate + grave probleme interne) este nevoit sa se intoarca in Antiohia. Revenit "in lume" ca preot in Antiohia si mai apoi ca Arhiepiscop al Constantinopolui (Patriarh Ecumenic) pana la sfarsitul vietii pamantesti i-a cel mult o singura masa pe zi alcatuita din legume fierte si insotita de un pahar de vin(rezonabil nu o halba - pentru ameliorarea problemelor interne) Acum o sa incerc sa-ti prezint ce inseamna a fi monah in Athos. In Athos exista mai multe tipuri de vietuire: in manastire cu viata de obste(toate lucrurile la comun) sau idioritmica(pe cont propriu), si viata retrasa sau in pustie(asceza dusa le extrem: foarte putina hrana, somn - uneori doar o ora pe noapte pe jos, pe pat de scanduri, sau sezand intr-un scaun, rugaciune neincetata). In manastire cele 24 de ore ale unei zile sunt dedicate raugaciuni, muncii si studiului, cu foarte putin somn - maxim 4 ore. "Ziua" monahului atonit incepe folosind sistemul de numarare al orelor apusean la ora 18 dupa-amiaza(ora 0 bizantina) imediat dupa vecernie cand se retrage la chile pentru rugaciunea particulara. Dupa ce termina cu aceasta se odihneste cateva ore(de regula max. 4 ore) pana la ora 3 dimineata cand incepe rugaciunea comuna in Katolikon(biserica centrala) si in celelalte biserici si paraclise ale manastirii(uneori se fac cateva zeci de liturghii in acelasi timp intr-o singura manastire). Slujbele de noapte se termina dimineata in jurul orei 8. Destul de des (ajunul sarbatorilor) se face prighere(rugaciune in comun la biserica) de toata noaptea incepand cu ora 18:00 si terminand dimineata. In timpul zilei fiecare monah merge la ascultarile la care a fost randuit: agricultura, bucatarie, padure, pescuit etc. In tot acest timp cat munceste insa trebuie sa se roage folosind rugaciunea lui Iisus: “Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul”. Repeta astfel aceasta formula de cateva mii de ori pe zi.
In ce priveste hrana in manastire:
- Nu se consuma carne(exceptie face pestele la sarbatori)
- In afara posturilor sunt randuite 3 zile de post pe saptamana (o singura mancare in zi – doar produse de origine vegetala dupa vecernie ; pentru pelerini se serveste o masa saraca si dimineata): luni, miercuri si vineri
- In posturi(Pastelui, Nasterii, Adormirii Maicii Domnului, Sf. Apostoli)se consuma doar produse de origine vegetala iar vin si ulei atunci cand e dezlegare – marea majoritate mancand o singura data in zi.
- In afara posturilor se servesc doua mese pe zi: una dimineata dupa rugaciunea de noapte si una dupa vecernie: se pot consuma produse de origine vegetala, lacatate. Oua, ulei si vin(in cantitati rezonabile dupa firea, starea fizica si sufleteasca a fiecaruia si nu in ultimul rand dupa sfatul duhovnicului ). Masa dureaza foarte putin nu se vorbeste, toata lumea se ridica de la masa atunci cand egumenul da binecuvantare pentru rostirea rugaciunii de multumire.
- Atunci cand pelerinul ajunge ostenit de drum si caldura la arhonadaricul unei manastiri schit sau chilii este intampinat de parintele arhondar cu kerasma(tratatie) un pahar mare de apa rece, un paharel mic de ouzo si rahat.
Imi cer scuze daca am deviat de la subiect!