Mare pezevenghi mai este sarsaila asta! Bineinteles ca niciodata nu a fost rau ca omul sa se roage lui Dumnezeu, decat daca prin acea rugaciune incalca poruncile Lui! Cum se poate asta? Se poate, cum spuneam, la omul mandru sau la omul nebun (neintelept, care nu crede in existenta si lucrarea lui Dumnezeu)! Chiar si la acestia nu orice rugaciune este nefolositoare, ci doar aceea care nu cuprinde pocainta personala a acelui om.

Deci, cine este in masura sa cuprinda cu grija sa toata faptura si toata lumea din toate timpurile? Doar Dumnezeu! Ce om se poate socoti egalul lui Dumnezeu in aceasta cuprindere incat sa spuna: este vremea ca toti oamenii sa se roage pentru salvarea lumii caci lumea este in iad? Ce om poate crede ca stie cu adevarat starea reala a lumii? Doar cel mandru sau cel nebun! Toti ceilalti abia daca se cunosc pe ei si pe cativa din jurul lor si asta cu mare greutate!
La adapostul aratarii bune a conceptului de rugaciune, diavolul spoieste mandria ori nebunia ca sa nu mai poata fi simtite. Periculos lucru este acesta, pentru ca se gasesc sa bata din palme nu doar alti mandri sau nebuni, ci multime de copii la minte, orfani sau fugiti de-acasa, care incearca astfel sa-si implineasca o foame spirituala cronica, un dor dupa Dumnezeu, cat mai rapid si fara munca! Stie pezevenghiul ce face! Ce folos ar avea daca ar bucura doar pe alti nebuni sau mandri, pe astia oricum ii are! El ii vaneaza cu ura pe acesti nevinovati-vinovati ce sunt maniosi dar cu lacrimi de dor in ochi. Si totul incepe cu o idee strecurata subtil, ce acopera coltii ascutiti ai mortii precum un buchet de trandafiri cutitul criminal: "Dar totusi nu cred ca e rau sa ne rugam".

Dumnezeu ne este Tată, fara indoială! Dar la fel de sigur, Biserica ne este mamă! Sa ne pastram in iubirea si invatatura Parintilor nostri!