Oricum am incerca sa intelegem, intre simbol si prefigurare, in situatia concreta, nu se poate realiza sinonimia. Chiar daca momentului in care Hristos se ofera apostolilor spre Impartasire deplina i se poate atasa un sens prefigurativ al rastignirii ulterioare, in nici un caz aceasta nu poate deveni justificare pentru ideea ca actul Impartasirii este un simbol. Simbolul este un obiect care inlocuieste ceva cu scopul de a arata, de a substitui o idee, un obiect, o fiinta, etc., deci ceva real cu altceva real dar cu valoare nula (exceptant valoarea reprezentativa), iar prefigurarea este o actiune ce arata anticipat, in linii mari, o alta actiune ce poate se va intampla sau poate nu. Sinonimia poate fi facuta doar prin faptul ca si simbolul si prefigurarea sunt diferite de ceea ce reprezinta, de prototip sau de ipostas.

Diavolul doreste ca Impartasania de la Cina cea de Taina sa fie socotita simbol, caci astfel desfiinteaza intreaga lucrare a Tainei, asta ducand la nerespectarea poruncii Mantuitorului. Totodata, se poate justifica eliminarea preotiei sacramentale.

Ai fost educata gresit (din puct de vedere ortodox) daca atunci cand te-ai Impartasit te-ai cutremurat pentru ca ti-ai dat seama ca urmeaza, candva in viitor, sa mori fata de pacat. Trebuia sa ti se spuna ca pentru a te putea apropia de El este obligatoriu sa constientizezi starea de pacat, sa o regreti sincer, sa te lepezi de ea si deja sa fi luat hotararea de a nu mai gresi nicicand. Toate acestea se implinesc in Taina Spovedaniei, a pocaintei.

Zici dumneata asa: "Ca atare, noi astazi, repetand Cina cea de Taina prefiguram si noi aceasta Jertfa iar cand zicem "este" aratam Jertfa pe care noi, ca Trup a lui Hristos, o vom face ulterior, aceasta Jertfa de iubire la care suntem chemati. De aceea vedeti aceasta Taina si va infricosati." Soro, eu cand zic "este" chiar cred ca este, iar cand ma infricosez, ma infricosez fiindca il vad pe Domnul in fata mea si ma tem din cauza nimicniciei mele. Toate acestea se petrec real! Nu traiesc intr-o perspectiva virtuala, "a fi sau a nu fi" ori "a fost odata...", iar cand il primesc pe Domnul, nu ma ling pe buze spunand "bun e Doamne vinu' ghiurghiuliu", ci plang si strig din strafundul fiintei mele "Doamne, nu sunt vrednic, iarta-ma si ma miluieste!". Cand apoi Hristos se ofera poporului credincios, nu ma astept sa-i vad pa cei impartasiti sughitand, ci ii indemn sa traiasca momentul acela asemeni femeii cu scurgerea de sange cand s-a atins de Domnul, sau asemenea leprosului si a multor altora care s-au vazut vindecati. Iarta-ma daca eu nu-i invat pe oameni ca s-au sfintit atunci cand au ales sa fie botezati asa ca din acel moment le ajunge si simbolul ca sa fie fericiti; eu le spun ca odata cu botezul li s-a dat cheia de la poarta raiului, dar pana vor intra mai au drum de mers. Pe acest drum, le spun, trebuie sa ia aminte cu atentie la cuvintele Mantuitorului: "Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.".

Imi cer iertare pentru lunga postare off-topic. Sper totusi sa fie de folos, cuiva, candva, chiar mie poate!