Nu-i trist...
Baftă prin vămi îi doresc, și dacă mai avea păcate, mă rog ca Milostivul Dumnezeu să-l ierte și să-i dea haină bună cu care să petreacă la Nunta cea Veșnică a Domnului, împreună cu frații Paisie și Cleopa și Bartolomeu... și să se roage pentru noi, de acolo, pentru toți creștinii mai buni sau mai răi și păcătoși, așa cum sunt eu sau alții ca mine.
Dacă ar mai fi trăit vre-o zece ani m-aș fi bucurat, dacă a murit mă bucur... și asta nu este o durere ca un om să treacă la cele veșnice... trist este când te prinde moartea nepregătit... dar el sărmanul, era gata de vre-o 50 de ani... Dar se cuvine să ne întristăm sau să ne bucurăm cum se cuvine... și chiar nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez... Oricum ar fii sentimentul, râs cu plâns, să nu uităm totuși că și noi vom trece prin aceleași clipe, mai devreme sau mai târziu, îi vom urma.
Deci: Veșnicie senină și plăcută întru Hristos!
Și părinte, dacă ne auzi, netezește-ne calea spre Cer.
|