In Biserica ma lupt f.mult cu gandurile mele,asta ma deranjeaza cel mai mult,reusesc de multe ori cu rugaciune sa le birui,dar niciodata nu am reusit sa ascult Sf,Liturghie cap-coada fara sa nu fiu tulburata de ceva de vreun gand..Am reusit sa scap de ispitele pe care le aveam cu ani in urma, sa judec oamenii din Biserica (in sensul ca nu iau in seama cum sunt ei imbracati,tunsi,vopsiti,intregi sau nu la minte,cum canta..in general ce fac ceilalti ).Ma gandesc intotdeauna ca sunt singura in Biserica,ca Dumnezeu are privirea atintita asupra mea(mustratoare evident),singurele momente de comuniune cu ceilalti cantarile ,Crezul.Ma tulbura de asemenea cand vad preotii ca alunga cersetorii unii chiar batuti si batjocoriti(in nenumarate randuri am surprins imaginea asta..sotul meu asistand si el neputincios in timp ce preotul paqroh cara pumni in capul unei femei care cersea.)Apoi copiii mei in Bise4rica au starnit tot felul de comentarii,au fost dati afara(din motivul ca locul lor este in parc)..aici este o problema delicata,unii preoti nu tolereaza copii in Biserica,nu le place glasul ingerilor.Copiii mei nu vorbesc ,se poarta cuviincios,insa se tot foiesc,ba stau jos,ba in picioare,ba in brate...si deranjeaza probabil pe altii...pe voi va deranjeaza copiii in Biserica????
|