De regula,cei care au fost tunsi in haina monahala si li s-a incredintat si perimanul impreuna cu indatoririle calugarului,nu se mai pot face preoti de mir,in cazul in care parasesc viata monahala.Cu atat mai mult daca acestia au fost si ieromonahi sau arhimandriti.Deci vor deveni doar simpli crestini,insa acceptati de biserica.
In unele cazuri,cei care au parasit viata monahala pentru a se casatori,nu mai primesc nici sf.impartasanie o lunga perioada de timp,ca un canon la greseala renuntarii.
Personal,mi se par incorecte aceste atitudini fata de niste oameni care au ales si in cele din urma si-au schimbat alegerea initiala,este un lucru firesc si acceptabil atata timp cat persoanele in cauza raman buni crestini,traind o viata decenta,cinstita si curata,o viata de familie.Cred ca aceste restrictii nu-s decat niste inventii ale unor oameni care s-au considerat la un moment dat desavarsiti,si-au mers pana la a impune aceasta cale,aparent ireversibile.
Sfantul Pavel spune destul de clar ca;"bine este celui care traieste in castitate si curatie pentru Domnul,dar de nu poate,mai bine sa renunte,sa-si i-a familie si sa traiasca cinstit,decat sa se osandeasca traind in continuare cu pacate in casa Domnului...".Mi se pare destul de concreta aceasta afirmatie,nu stiu de ce este total ignorata de legile monehale...bine,eu nu am redat aceasta afirmatie cu exprimarea absoluta,ci doar din aducere aminte,insa esenta ei este clara si absolut reala.
Nu aveti idee cati calugari ai zilelor noastre mai bine se resemneaza cu pacatele,decat sa renunte la viata monahala in virtutea intemeierii unei familii sanatoase si poate,mult mai placute in fata Domnului.Dar ce sa facem,facem legi pentru denigrarea atator principii omenesti,de parca am fi noi fauritorii acestui taram atat de complex!!!!
|