Intr-adevar in Evanghelie “vorbirea in limbi” apare ca un semn biblic, insa oamenii au fost inzestrati de Duhul Sfant cu acest dar de a intelege si vorbi limbi necunoscute de ei pana atunci, pentru a putea transmite Evanghelia neamurilor, de a propaga Crestinismul. Dupa primele doua secole, nu mai exista nici o mentiune in nici un document istoric despre “vorbirea in limbi”, deci acest “dar” a fost in perioada de inceput a Crestinismului, ca sa ajute la expansiunea acestuia. Atunci nu existau mijloacele actuale de invatare a unei limbi straine, multe n-aveau forma scrisa, nici nu existau limbi nationale, ci o multime de dialecte. Ulterior, aceste mijloace de invatare s-au perfectionat, n-a mai fost nevoie de un ajutor suplimentar supranatural. (dovada ca nici nu mai apar mentiuni despre acest "dar")
De asemenea “ vorbirea in limbi” in intelesul Noului Testament n-are nimic de a face cu ce pretind unii in ziua de azi, care scot sunete neinteligibile, guturale sau amesteca vorbirea coerenta cu sunete dezarticulate, vorbire ce si-o provoaca , prin diverse tehnici de autosugestie, doar pentru a spune ca sunt dotati cu fluxul rugaciunii in limbi, deci inzestrati cu darul profetiei. Omul aflat intr-o stare de hipnoza regresiva, stare la care se poate ajunge prin repetarea unor slogane, poate sa se exprime intr-o limba straina pe care nu o cunoaste. Fenomenul acesta parapsihologic (xenoglosia), ce e intalnit extrem de rar, exista, insa evident n-are nici o legatura cu divinitatea sau cu diavolul.
In Noul Testament “vorbirea in limbi” e una spontana, naturala, (nu indusa prin tehnici psihofizice ce tin mai mult de spiritism si provenite pe fondul unor trairi emotionale cvasiisterice) si asa cum am spus, scopul acelui ‘dar” era de a facilita transmiterea mesajului Evangheliei popoarelor. (ce vorbeau limbi diferite)
Citat:
|
Bairstow : Era vorba ca niste simple refrenuri gen la la la nu inseamna vorbit in limbii!
|
Nu , evident ca nu e "vorbire in limbi" in acceptiunea nou-testamentara. In cel mai bun caz o putem considera un mijloc de concentrare a trairii interioare a actului vorbirii. Vorbirea interioara, ca forma non-verbala a limbajului uman, reveleaza activitatile imaginatiei. Tu poti sa fluieri, de exemplu, in timp ce te gandesti, meditezi la ceva. Unii oameni (neoprotestanti) spun ca sunt "profeti" sau ca au darul profetiei, doar pentru ca in plin delir mistic scot niste sunete,insa afirmatia e una goala de continut, viziunile sunt autoinduse. Noi spunem ca Trupul este templul sufletului si sufletul este templul Spiritului cel nemuritor al lui Dumnezeu. Atata timp cat trupul si sufletul nu sunt purificate (si nu ma refer la o stare de moment) ci la un stil de viata, Domnul cel vesnic al templului nu poate locui acolo inauntru, nu poate sa ocupe un loc care sa fie demn de El, deci omul nu poate fi in starea de comuniune cu Dumnezeu, nu poate avea revelatii, acea "vedere duhovniceasca".