Cu catava vreme in urma, nu multa, dupa ce ma intorsesem de la Techirghiol a trebuit sa rezolv o problema urata. De alea de care as fugi.
Dupa decesul surorii mele celei mari, apartamentul acesteia a ramas “incurcat” intr-un proces.. Poveste lunga si urata. Ea nu a avut copii, deci mostenitori directi. A picat pe mine magareata, sa ma ocup de treburile astea..... Mi-era groaza sa ma intalnesc cu acei oameni, pe care de altfel ii cautasem si ii asigurasem sa astepte sa duc bunurile din casa si sa inchei succesiunea (pe care trebuia sa o fac intrucat fiica mea este inmormantata in acelasi loc de veci, trebuie transcris ca sa pot plati mai departe taxele, etc, etc), ca apoi ne vom intalni si vom “lichida” conflictul, “fara razboi” asa cum i-am zis doamnei.
N-au avut rabdare.
M-a sunat sotul doamnei, m-a amenintat, certat si injurat....ca sparge usa, ca toate alea.....desi nu au dreptul restabilit de instanta, intrucat procesul este pe rol si instanta a dat termen de asteptare pentru implicarea sau neimplicarea mostenitorilor in actiune.
In sfarsit, intreb pe avocata surorii mele cum sa fac, nu cred ca m-a sfatuit cu fidelitate fata de cauza clientei ei, dar nu conteaza, pana la urma reusesc sa fac ce am de facut, ii chem, cu proces verbal, cu martori sa le dau cheile. In fata blocului domnul cu amenintarile, incepe din nou, avea chef de cearta, il zic cateva cuvinte, ca n-am venit sa dezbat actiunea in strada, am venit pentru altceva, si daca sunt de acord cu ce am scris in procesul verbal urcam sus, se potoleste. In apartament la fel, tot incercau sa ma “agate” in discutii si ei si mai ales una din martorele lor (care mai bine ar fi tacut ca in acest fel a reusit sa-l faca pe domnul respectiv sa recunoasca public ca m-a amenintat si certat si injurat!!!!). Totul a durat 15-20 minute, si am plecat linistita de acolo.
A doua zi, imi zice nepotul meu: apoi n-au facut scandal, de ce-ti era asa de teama? Sigur, n-au facut scandal, ca doar i-a imblanzit Sfantul Mina si Sfanta Xenia, pe care ii rugasem sa ma miluiasca cu rugaciunile lor si sa fie cu mine! Ca pe cat era de pornit domnul acela, eu nu l-as fi putut potoli singura oricata dreptate as fi avut!

Dar daca le spun asa ceva, ei rad de mine. Ca rad de mine nu-i bai, dar ma deranjeaza ca in acest fel rad de Sfintii lui Dumnezeu si de Dumnezeu.
De cateva zile imi tot spun ca trebuie sa marturisesc ajutorul primit, tot amanam...

Multumesc Sfintului Mina si Sfintei Xenia pentru minunatul lor ajutor! Slava lui Dumnezeu pentru toate, caci de acolo vine ajutorul, adus de ostasii acestia vrednici!