Păi dacă aș merge pe teoria adunării numerelor din tot felul de nume, am ajunge la concluzia că orice sumă care dă 888 după convenția cu ppricina e un nume sfânt și m-aș închina numelor respective și viceversa adică orice sumă care dă 111 sau 222 sau 333 sau 444 sau 555 sau 666 sau 777 sau 999 sunt nume spurcate și păcătoase... că iată că așa dă la sumă și așa dă la interpretare și nu ne putem închina la sfântul respectiv că cică avea nume spurcat care dădea păcat. Nu vi se pare asta o aberație? O prostie și o supersiție gogonată? Mie mi se pare că interpretarea asta cusută cu ață albă vine în contrapartidă la semnul 666 al fierei și al numelui fiarei, care este un număr de om, și numărul ei este 600+60+6... adică numărul păcatului, în sensul că σσσ = sss =222, adică omul care face alți oameni după chipul lor păcătos sau după chipul îngerilor căzuți, crezând că face creații sfinte, asemenea îngerașilor care cântă „sfânt, sfânt, sfânt e Domnul nostru Savaot”. Adică omul își închipuie și face el socoteli viclene și ascunse și prozelitiste crezând sărmanul că ce face el va fi socotit sfânt. Păi ca să iasă ceva sfânt din mâna ta trebuie mai întâi să fii tu sfânt și abea apoi să speri că se va și întâmpla minunea asta.
Iar dacă socotim pe românește,
Iisus transformat în litere și literelor asociind cifre, asta nu se poate traduce decât așa:
A=1, Ă=2, Â=3, B=4, C=5, D=6, E=7, F=8, G=9, H=10, I=11, Î=12, J=13, K=14, L=15, M=16, N=17, O=18, P=19, Q=20, R=21, S=22, Ș=23, T=24, Ț=25, U=26, V=27, W=28, X=29, Y=30, Z=31, de la 1 la 31, și avem:
I=11
i=11
s=22
u=26
s=22
_________+
92
Adică un fel de veșnicul păcat viceversat, căci 9 e viceversa față de 6 iar 2 e clar după lege.
Și este foarte corectă această socoteală a numelui său încât Domnul ia asupra Sa mereu veșnicele păcate ale omului iertând... dar cineva totuși le și plătește, suferă pentru ele, și cine suferă? Cine să sufere? Păi numai El, Domnul, căci păcătosul se pocăiește și se spovedește și este scos din durere prin mila asta a Lui Dumnezeu.
Problema e cum se curățește Iisus de păcatele omului? Prin suferință și răbdare, căci el rabdă noi și noi răstigniri în locul celui ce ar fi meritat toată urgia pentru păcatele sale proprii, așa cum cere dreptatea.
