Din cate povestiti dumneavoastra, baiatul acesta era bolnav si ar fi trebui ca parintii lui sa se ocupe de al, sa-l zgaltaie sa faca ceva util cu viata lui, sa-l orienteze chiar si spre un psiholog , ori psihiatru (cum cred ca era mai degraba cazul).
Nu va invinovatiti, nici dumneavoastra, nici fiica dumneavoastra. Rugati-va in schimb pentru parintii lui sa le usureze Dumnezeu suferinta si sa-i lumineze. Ei nu au inteles ca dragoste cu sila nu se poate si in durerea lor incearca sa gaseasca vinovati imprejur, nu in ei insisi. De educatia copiilor si de drumul lor pana ajung sa se descurce pe picioarele lor, parintii sunt responsabili (si in fata lui Dumnezeu, si in fata societatii).
Va doresc sa treceti cu intelepciune prin aceasta framantare!
|