[ioanna]

Nu trebuie sa puneti la suflet cuvintele parintilor baiatului, trebuie sa le intelegeti durerea si pierderea, caci indiferent cum era el, a fost copilul lor. Gestul lor de a va acuza, a survenit pe fondul acestei dureri, ca o incercare de a gasi o explicatie gestului lui si de a arunca responsabilitatea pe altcineva, cand ei (parintii) ar fi trebuit sa-l ajute mai mult. (Nu spun acuma ca e vina lor, gestul ii apartine exclusiv lui) Din ceea ce ati spus, cred ca el tinea la fiica dumneavoastra, in felul lui si n-a putut trece peste despartirea de ea, probabil a intrat intr-un soi de depresie, care coroborata si cu alte neimpliniri (familiale, profesionale), a culminat cu sinuciderea sa. Din moment ce s-au despartit de peste 2 ani, inseamna ca nu ruptura propriu-zisa a fost factorul declansator a gestului sau suicidal, caci s-ar fi sinucis atunci, cand s-au despartit. Cu siguranta s-au adunat mai multe. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!