Nu se poate spune prea multe.
Cind un om asteapta totul de la Dumnezeu si nu isi face introspectia sa isi corecteze conduita atunci degeaba se roaga caci cum spunea Iona Gura de aur "Omul se roaga la Dumnezeu sa il indrepte iar Dumnezeu se roaga de om sa se indrepte."
Deci daca un om este tentat sa se roage doar este bine sa ii spui ca de el depinde -ca sa isi faca partea lui si abia apoi Dumnezeu isi face si El partea Lui.
Este mai bine asa caci oricum nu avem control decit asupra actiunilor proprii nu si ale lui Dumnezeu -actiuni pe care oricum le implinste indiferent daca noi constientizam sau nu, daca sintem recunoscatori sau inca nu.
La fel se intimpla si cu cei necredinciosi sau din ramurile buddhiste care (spre deosebire de altele) nu cred in existenta divina personala.
Altfel dumnezeu nu ar ma fi fost multumit de cei necredinciosi care implinesc legea firi de la sine.
Insa la un moment dat risti sa ajungi intr-un punct (daca nu esti destul de intelept) in cealalta extrema a asumarii incit sa crezi ca daca tu nu intervii pica universul si atunci trebuie sa ti se spuna ca nu tu faci ci de fapt se face prin tine, ca esti doar un instrument in mina lui Dumnezeu ,ca Dumnezeu a realizat cresterea spirituala inca pe cind nu stiai.
Aceasta fiind calea de mijloc, calea abandonului in fata vointei divine, calea detasarii.
Aceste 3 ipostaze corespunzind celor 3 tendinte din filozofia orentala tamo guna, rajo guna si sat guna.
|