este de ajuns sa te gandesti la pacate ,la cele mai grave,ori poate tu nu ai inca(nu e timpul trecut;)la Bunatatea si ingaduinta cu care Dumnezeu ne priveste in continuare,la impietrirea sufletului tau ..eu personal in putinele mele momente de rugaciune adevarata(rare momentele) ma vad atat de jos.de josnica fiinta(si crede-ma ca am de ce sa ma vad asa) si ma cutremur cat sunt de insensibila,de neinsemnata..si plang,am reusit sa-mi depasesc obsesia ca eu sunt cea mai buna,sunt unica,sunt cool,arat exceptional.Acum reusesc sa ma vad asa cum de fapt sunt,inainte aveam o impresie un pic deformata despre mine si sinele meu,despre eul meu(daca vrei si ageezi expresia)...Incearca sa fii obiectiv inainte sa te apuci sa te analizezi singur.
|