[delia31]

În prealabil postat de grasu77

1.Pentru dvs. "sufletul" este ceva care traieste in prezenta lui Dumnezeu, avand simtiri si constienta (exac ca un om viu). Nu inteleg de ce ar mai avea nevoie de o carcasa (un trup). Mai au vre-un rost revenirea Domnului si invierea? Poate explicati dvs.

2. Cand Sfantul Apostol Pavel descrie revenirea Mantuitorului, nu spune ca va veni insotit de "sufletele celor morti" (dar care traiesc). Spune clar si scurt: mortii vor invia. Cum descrieti dvs. unirea dintre "sufletele vii ale mortilor" si trupurile lor inviate? Vor fi trimise "sufletele vii si constiente" in trupurile moarte? Faceti-ma sa inteleg.

Cred ca ati bagatelizat revenirea Domnului si INVIEREA. Nu aveti senzatia ca acestea nu mai sunt necesare?

Ok, ma straduiesc sa-ti explic dar te rog si eu sa te straduiesti sa citesti relaxat, fara idei preconcepute antiortodoxe.

Daca chiar cauti explicatii, e nevoie inainte de un mic excurs antropologic, fara sa am pretentia de exhaustivitate.
Ma straduiesc sa nu ma lungesc prea mult, desi stau prost cand e vorba sa fac rezumate.
Sper sa ai rabdare sa citesti tot.

Omul a fost creat de la inceput sa fie nemuritor, nu? Doar asta inseamna (printre celelalte trasaturi) a fi dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, adica sa aiba in el viata vesnica in sens teologic ( in greaca Scripturii ,,zoe,,), adica izvorata din Dumnezeu.

Conditia initiala a omului il apropie mai degraba de firea ingereasca dar e de o complexitate ontologica specifica data de faptul ca omul a fost creat o unitate noo-psiho-somatica. Spre deosebire de ingeri care nu au si partea somatica.
Inainte de cadere, aceste trasaturi noo-psiho-somatice ale omului difera esential de cele de dupa cadere.

Trasaturile firii umane inainte de caderea in pacat :

- omul (trup si suflet) era invesmantat in har si prin acest har se hranea de Viata izvorata din Dumnezeu
- demnitatea regală a fiintei umane în sanul creatiei vazute
- firea umana continea doua ipostasuri consubstantiale ontologic –ipostasul masculin si ipostasul feminin
- cele doua ipostasuri umane sunt complementare. Nici ipostasul feminin nu e deplin decat unit cu cel masculin, nici invers, nici cele doua nu sunt depline decat in comuniune harica cu Dumnezeu
- menirea celor doua ipostasuri (masculin si feminin) este de a creste atat calitativ (prin virtuti) cat si cantitativ (prin urmasi)
- misiunea omului e de a fi lucrători şi veghetori asupra lumii
- puritatea psihosomatică sau acea “goliciune intru simplitate”
– starea de posse non mori ( posibilitatea de a nu muri, de a ramane vesnic in aceasta stare de viata harica )


Dupa cum se stie, pacatul e cel care a creat ruptura dintre om si Dumnezeu. Harul izvorat din Dumnezeu, care il invesmanta si invaluia pe om si din care se hranea cu Viata ( in sens dumnezeiesc ) s-a retras de la el.

Cu toate astea, desi omul nu se mai impartasea din Viata izvorata din Dumnezeu (zoe), el nu inceteaza sa existe, ci Viata Harica ( cu V mare – in greaca Scripturii -zoe) ii este inlocuita cu un alt fel de viata
( cu v mic - bios).

Departandu-se de dimensiunea ingereasca a conditiei paradisiace, deci de primatul ontologic al spiritului si al vietii superioare (zoe), omul s-a coborat la dimensiunea animalica, deci la primatul ontologic al materiei si al vietii inferioare.
Viata aceasta - ,,bios,, primita in locul celei ,,zoe,, in care a dat cu piciorul, e doar un fel de supravietuire ( in greaca Scripturii –epibiose) in noua si nefireasca conditie a omului de a fi despartiti de Duhul Sfant.


Dupa dezvesmantarea de harul care ii invaluia si care le asigura astfel VIATA HARICA, si pentru ca omul, (care oricum fusese creat nemuritor) sa nu evolueze din rau in mai rau si sa nu se invesniceasca in rele asa cum au facut ingerii cazuti (care si ei sunt nemuritori), deci dupa cadere, Dumnezeu le-a facut lui Adam si Evei vesminte de piele si i-a imbracat (Facerea 3, 21).

Ce inseamna asta? Sper ca nu cred nimeni ca e vorba de ,,vesminte de piele,, in acceptiunea in care intelegem acum.

Dupa ce si-a pierdut vesmantul de har care il invaluia si il facea luminos, trupul material (soma) incepe sa isi pierde transparenta, sa devina opac, sa se invartoseze si ulterior sa se salbaticeasca daca nu va fi tinut in frau.

“Hainele de piele” la care se refera Scriptura simbolizeaza, cu multiple conotatii, tocmai aceasta animalitate postedenică a speciei umane, tocmai caderea din transparenta si din scopul pt. care fusese creat initial, acela de a fi pnevmatizata, umpluta de transparenta si stralucirea harului.

Initial, trupul material impreuna cu sufletul imaterial, au fost destinate spre a fi pnevmatizate, umplute de Duhul Sfant, indumnezeite ( lucru pe care ulterior l-a reusit deplin doar Dumnezeu cand si-a luat El trup de om).

Dau iarasi exemplul cu fierul care daca e tinut mult in foc, devine incandescent si una cu focul, dobandind calitatile focului.
Tot asa, omul (trup material si suflet) era menit sa ramana in focul haric al dumnezeirii pe veci, devenind tot mai incandescant, tot mai luminos, tot mai plin de Duhul Sfant.

Odata ce a iesit din acest foc care practic ii dadea Viata, omul incepe sa se raceasca, sa uite de Dumnezeu si asfel sa ia decizii din ce in ce mai in contradictie cu voia Lui.

Omul, creat nemuritor, odata ce a inceput sa ia decizii proaste, poate treptat sa savarseasca rele din ce in ce mai mari, sa evolueze in rau la nesfarsit, asemenea ingerilor cazuti.

Pentru a nu lasa sa se intample asta, pt. a nu se invesnici in rele asa cum au facut demonii, Dumnezeu i-a dat omului si moartea biologica a trupului (in greaca Scripturii ,,nekrotes,, ) pt. ca omul sa nu fac raul la nesfarsit si sa devina asemenea demonilor.

Prin urmare, omul a introdus moartea (thanatos) ca despartire a sufletului de Dumnezeu, dar Dumnezeu i-a dat moartea biologica (nekrotes) a trupului, a ,,carcasei,, materiale ( ca sa folosesc termenul tau), i-a dat deci aceasta moarte trupeasca ca o frana, ca omul sa nu inainteze la nesfarsit in rau, stiut fiind ca dupa moarte, omul nu mai poate face nimic.



TRASATURILE FIRII UMANE DUPA CADEREA IN PACAT

-rusinarea de propria goliciune ca semn ca de acum sunt goi si lipsiti de Harul Vietii
- dezbracarea de vesmantul haric si imbracarea in “pielea” existentei animale
-schimbarea prioritatilor. In locul Vietii spirituale spre indumnezeire, omul coboara treptat spre viata animalica, spre salbaticire.
- iminenta mortii trupesti pe fondul entropiei universale, a degradarii intregi naturi.


Caderea in pacat si dezvesmantarea de har atrage dupa sine „şocul ontologic” iar conditia paradisiaca trece in conditie bio-istorica.

La plinirea vremii, Dumnezeu, intrand El insusi in conditia de om cu specificul ei noo-psiho-somatic, a restaurat-o si a invesmantat-o din nou in acel vesmant de har ( Trupul pnevmatizat al Lui Hristos de dupa Inviere) , TOCMAI pentru a ne ,,tranfera,, noua fiecaruia firea umana asa cum fusese proiectul initial al lui Dumnezeu.

De aceea insista in Evanghelia de la Ioan, cap. 6 pe tema Trupului Lui Euharistic: ,, de nu veti manca Trupul Meu si de nu veti bea Sangele Meu, nu veti avea Viata ( cu V mare) in voi,, . De nu ne vom ,,transfera,, in fiinta noastra Trupul euharistic al lui Hristos NU vom avea Viata in noi.

Prin urmare, omul e invitat inca de aici si acum sa aiba Viata in el, sa-L aiba de fapt in el pe Cel-ce-e-Viata,
Omul se poate impartasi inca de aici si acum de Hristosul euharistic, cel invaluit in chip mistic in chip de paine si vin, dar dezvaluit launtric prin har.

Si atunci, cei care Il primesc inca de aici si de acum pe Hristos Cel ce este Viata, nu mai au cum sa fie despartiti de Viata decat daca intervine pacatul si daca moartea biologica ne surprinde despartiti de Har.


Iar la a doua venire ( am mai spus de cateva ori si eu si ceilalti), Hristos ne va invia si trupurile pt. a le uni din nou cu sufletele.

sorry, iar am scris prea mult
Hristos sa ne lumineze pe toti!