(Neo)protestantii au drept singura norma de credinta Biblia.
In Noul Testament cuvantul „sfinti” este intalnit de 16 ori.
1 Corinteni 1:2 - toti crestinii din Corint erau sfinti
1 Corinteni 6:1 - conducatorii bisericii din Corint erau sfinti
1 Corinteni 7:14 - copiii credinciosilor erau sfinti
1 Corinteni 16:1 - saracii carora li se duceau ajutoare erau sfinti
2 Corinteni 9:1 - idem
Efeseni 1:4 - credinciosii din Efes erau alesi sa fie sfinti
Efeseni 1:18 - idem
Coloseni 1:22 - credinciosii din Colose erau sfinti
Coloseni 3:12 - idem
Evrei 3:1 - crestinii evrei erau sfinti
1 Petru 1:15 - crestinii din Pont, Galatia, Capadochia, Asia și Bitinia erau indemnati sa fie sfinti
1 Petru 1:16 - idem
2 Petru 1:21 - idem
Iuda 1:14 - Domnul va reveni cu sfintii pentru a face judecata
Apocalipsa 11:18 - robii Domnului sunt sfinti
Apocalipsa 18:24 - martirii sunt sfinti
In majoritatea cazurilor este vorba de crestini
obisnuiti din Biserica.
Si toti erau numiti sfinti
deja din timpul vietii, nu dupa ce au decedat.
Este ridicol sa credem ca sfintii sunt persoane cu totul si cu totul speciale carora trebuie sa ne inchinam sau sa consideram ca noi nici nu are rost sa ne gandim ca vom ajunge vreodata la inaltimea lor.
Sfintii Noului Testament erau fratii si surorile din Biserica.
Oameni ai lui Dumnezeu care isi dadeau silintele sa implineasca voia Lui.
Unii dintre sfinti aveau o dedicare deosebita. Biblia ne cere sa le apreciem viata dar mai ales sa le urmam credinta.
Nici vorba de sfinti doar dupa ce mor, nici vorba de „cinstire marginala” sau de „cinstire centrala”.
Noi consideram ca toti cei care apartin lui Dumnezeu (fie in viata, fie decedati) sunt numiti sfinti. Cei care au propovaduit Evanghelia si au facut minuni sunt vrednici de cinste si au parte de repectul nostru dar cea mai buna cinstire pe care le-o putem da este sa calcam pe urmele lor.