Trebuie să recunosc că eram puțin sceptic în privința monahilor de la mănăstirea Oașa. Văzusem mai demult un mic documentar cu privire la acest lăcaș de cult, și mi-a lăsat impresia unui mod de viață un pic cam lumesc, cam prea lipsit de sărăcie, de smerenie, deși mi-au plăcut vorbele starețului, dar și mica lui poveste a pășirii în viața monahală. Citind acest interviu nu pot decât să fiu de acord cu tot ce este spus de părinte și să recunosc că am păcătuit judecându-l și catalogându-l ca fiind mult pre laic. Până la urmă rolul monahilor e de-ai învăța pe oameni cuvântul adevărului și acest stareț o face întru totul.
__________________
"Nimic nu urăște Dumnezeu atât de mult ca mândria. De aceea de la început Dumnezeu a făcut totul, ca să dezrădăcineze din sufletul omului acest păcat. De aceea am ajuns muritori, înconjurați de scârbe si de dureri [...] Așa e mândria. Nu numai că nu adaugă nimic bun vieții noastre, dar ne ia și ceea ce avem. Smerenia, dimpotrivă: nu numai că nu ne ia și ceea ce avem, dar ne adaugă și ceea ce nu avem" (Sf. Ioan Gură de Aur)
|