View Single Post
  #91  
Vechi 25.07.2011, 01:04:10
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gdf-fdc Vezi mesajul
aceste cuvinte sunt pt cei ce fac voia DOMNULUI IISUS.oare noi mai facem voia LUI ? mai putem fi numiti prieteni ai DOMNULUI IISUS
Doamne ajută!
Într-adevăr, de multe ori devenim, prin faptele noastre, nevrednici de a ne numi "prietenii lui Hristos". Cu toate acestea, El ne iubește necondiționat și S-a jertfit pentru mântuirea sufletelor noastre, cunoscând din veșnicie păcatele fiecăruia dintre noi. Scriind aceste rânduri, îmi simt sufletul întristat... pentru că foarte recent, acum câteva zile, am căzut într-o ispită pe care reușisem - credeam eu - s-o înving pentru totdeauna. Viața spirituală cuprinde, așa cum putem observa din proprie experiență, bucurii și tristeți, căderi dramatice și biruințe, momente de entuziasm și clipe de întuneric.
Este minunat să-L iubești pe Dumnezeu și să te simți iubit de El! Experiențele nefericite, aparentele obstacole din pelerinajul nostru către Împărăția lui Dumnezeu, rămân, pentru cei credincioși, doar "acele lucruri înspăimântătoare pe care le observi, atunci când privirea îți fuge de la țintă". Îmi este destul de dificil să vă încurajez acum, fiind eu însămi, așa cum am mai scris, într-un moment de tristețe și dezamăgire.
Totuși, așa cum atât de frumos scria Cristiboss56, credința, nădejdea și dragostea rămân cele mai minunate daruri duhovnicești primite de la Tatăl ceresc!
Să nu deznădăjduiți niciodată, pentru că iubirea lui Dumnezeu este infinit mai puternică decât păcatele noastre! "Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos?" - se întreabă retoric, plin de bucurie duhovnicească, "Apostolul neamurilor". Oare întunericul păcatului poate birui, în inimile noastre, lumina dragostei lui Dumnezeu? Nicidecum!
Curaj și multă bucurie în Domnul!

P. S. În clipele de tristețe și descurajare, am în minte pericopa despre întâlnirea dintre Mântuitorul Hristos și Sfinții Luca și Cleopa, pe drumul de la Emaus. Oare nu cumva și noi, în astfel de momente, ne asemănăm acelor doi ucenici ai lui Hristos? Oare nu cumva Mântuitorul nostru pășește alături de noi pe drumurile vieții, exact în momentele în care slaba noastră credință se clatină și gândurile ne spun că El ne-a părăsit? Oare cine este "Străinul" Care, mergând împreună cu noi, ne umple sufletele de mângâiere, chiar atunci când simțim că ne-am îndepărtat în mod ireversibil de idealul desăvârșirii? "Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile"? :)
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote