[cipri85]

Nu pentru ca ai postit Patruzecimea, ci pentru ca te-ai impartasit cu Dumnezeiestile Taine” . De aceea, cel ce nu este inca botezat, adica catuhumenul, niciodata nu face Pastile (chiar daca posteste Patruzecimea), deoarece nu se impartaseste. Precum si dimpotriva, crestinul care nu posteste, face Pastile cand se impartaseste. Precum si dimpotriva, crestinul care nu posteste, face Pastile atunci cand se impartaseste, fie azi, fie maine si in orice timp se va cumineca. Fiindca pregatirea cea mai buna si aleassa pentru impartasire nu se judeca dupa respectarea timpurilor, adica dupa trecerea celor opt sau patruzeci de zile, si atunci ne impartasim. Nu, ci se judeca dupa curatia constiintei .

Asadar, cei care nu se apropie de Sfantul Altar spre a se impartasi dau dovada faptului ca duc o viata duhovniceasca nestatornica: cand fac pacate, cand se ingrijesc sa cultiva virtuti (stiind ca trebuie sa se impartaseasca), pentru ca mai apoi sa revina la cele dintai. Insa aceasta periodicitate, pacat – virtute nu este decat „o gluma cu Hristos” . S-a ajuns la periodicitatea trairii noastre cu Iisus Hristos, la periodicitatea unirii noastre reale cu El, cand, de fapt, aceasta unire trebuie sa fie permanenta” . In vremea Sfantului Ioan Gura de Aur, Sfanta Liturghie se savarsea de mai multe ori pe saptamana: vineri, sambata, duminica, precum si in zilele de praznuire ale mucenicilor . Existau, asadar (ca si astazi), numeroase prilejuri si ocazii de a reinnoi unirea noastra cu Dumnezeu, de a ne intari si consolida in virtute si de a parasi cat mai deplin pacatul.

Referitor la modul cum trebuie sa primim Sfintele Taine si cand trebuie sa facem aceasta, retinem din cuvintele Sfantului Ioan Hrisostom urmatoarele: timpul primirii Sfantului Trup si Sange al lui Iisus Hristos este conditionat de modul in care trebuie sa facem acest lucru, si anume acela de a ne apropia de aceste Sfinte Taine, avand mereu o constiinta curata (cu tot ce include si implica ea). Aceasta este singura conditie pe care trebuie sa o respectam si fara implinirea ei sa nu indraznim sa ne apropiem de Domnul Iisus Hristos Euharistic, niciodata: „precum v-am spus adesea, s-ar cuveni ca pentru impartasit sa tineti seama nu de sarbatori, ci de curatia constiintei si atunci sa va atingeti de Sfanta Jertfa. Caci cel vinovat si patat nu se cuvine sa se impartaseasca nici in sarbatoare cu acest Sfant si Infricosator Trup, caci cel care este curat si spalat de pacatele sale, prin cainta desavarsita, acela este vrednic sa se impartaseasca cu dumnezeiestile Taine si sa se bucure de darurile lui Dumnezeu, atat in zi de sarbatoare, cat si in oricare alt timp” . Cel ce nu tine cont de aceste lucruri, nu isi da seama cu Cine se impartaseste (si nici macar pentru ce face aceasta; este doar o obligatie, pe care se simte dator, din pricina obisnuintei, sa o indeplineasca).



3. Scopul pentru care ne impartasim



Nimic din cele spuse mai sus nu pot avea o rezonanta in viata credinciosului dreptmaritor crestin daca acesta nu stie care este scopul primirii Sfintelor Taine, mai precis de ce este neaparat nevoie sa se impartaseasca cu Iisus Hristos (si dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, este ideal ca acest lucru sa se intample la fiecare Sfanta Liturghie). Il vom lasa si de data aceasta tot pe Sfantul Ioan sa ne explice care este acest scop, de ce Iisus Hristos ni se comunica noua astfel si de ce trebuie sa ne unim cu El ori de cate ori participam la Cina Sa. El ne reaminteste un adevar recunoscut de toti oamenii, acela ca fiecare dintre noi pretuim cel mai mult viata, o viata care insa dorim sa fie vesnica.

Acest lucru a constituit tema si subiectul central din propovaduirea Mantuitorului: „Iisus Hristos vorbeste adesea despre inviere pentru a imprima in sefletele ascultatorilor acest adevar. Caci acela era punctul cel mai important din invatatura Sa, sa stabileasca si sa intareasca credinta in aceste lucruri: invierea si viata vesnica. Viata este ceea ce cer oamenii mai mult; nimic nu este mai dulce, nici mai placut, ca a nu muri deloc” . Trebuie sa ne aducem aminte, continua Sfantul Ioan, ca, in Vechiul Testament, El le promitea o viata lunga insa in Noul Testament ne promite una fara de sfarsit; astfel, comparativ cu mana, care a prelungit viata de pe pamant, Euharistia are scopul si menirea de a ne tine in viata si dincolo de moarte (ne va invesnici si indumnezei) , intrucat aceasta „mancare si bautura duhovniceasca” nu este un aliment trimis de Dumnezeu, ci Insusi Trupul Stapanului.

Este un lucru binestiut ca viata vesnica nu se poate dobandi de catre om doar prin propriile sale puteri, fiindca omul nu poate face si misca nici macar un singur fir de par (Matei 5, 36). Atunci, cum putem noi sa dobandim acest dar de nepretuit? Raspunsul, pe cat este de simplu, pe atat este de ferm: doar prin participarea noastra la viata Mantuitorului Iisus Hristos, Singurul Care are viata intru Sine. Iar aceasta participare, deoarece vorbim despre o relatie intre persoane, trebuie sa fie una reala, dorita de amandoua partile. Mantuitorul nostru Iisus Hristos a facut primul pas, acela de a se intrupa (de a lua firea noastra umana) si de a o ridica in sferele Sfintei Treimi. Mai mult decat atat, El continua aceasta opera, de invesnicire a noastra, prin faptul ca acorda, de bunavoie, fiecaruia dintre cei care doresc, posibilitatea de a-I manca Trupul si a-I bea Sangele Sau cel Sfant. Acestea constituie semnul unei iubiri vesnice si desavarsite. Ca noi sa devenim partasi acestei iubiri, in mod real, trebuie sa ne unim cu acest Trup divin.

Este efectul pe care il produce alimentul pe care Mantuitorul Iisus Hristos ni l-a dat pentru a ne face sa cunoastem caldura si prinosul iubirii Sale. Iata pentru ce a unit El, pentru ce a amestecat Trupul Sau cu al nostru, ca noi sa fim toti un singur Trup, legat de un singur Cap. Acesta este semnul unei iubiri fierbinti. Iov arata acest adevar, atunci cand spune despre slujitorii sai ca el ii iubea atat de mult, incat ei ar fi dorit sa-l manance. Caci, pentru a arata atasamentul lor viu si frumos, ei ziceau: „Unde s-ar fi gasit unul care sa nu se fi saturat la masa lui?” (Iov 31, 33). „Iata ce a facut Iisus Hristos pentru noi; El ne-a oferit carnea Sa sa o mancam pentru a ne angaja ca sa avem pentru El o iubire din cele mai mari si a ne-o arata pe aceea pe care o are El pentru noi; El nu s-a facut numai vazut celor ce doreau sa-L contemple, ci S-a lasat atins, S-a dat sa fie mancat, sa fie infipti dintii in el, absorbind in asa fel incat sa multumeasca cea mai ferbinte iubire” . „eu am vrut sa fiu fratele vostru din iubire fata de voi, eu am luat trupul si sangele vostru ca si unul si altul sa fie comun intre voi. Eu va dau acest trup si acest sange, prin care Eu am devenit de aceeasi natura cu voi.

Tuturor a dat acest trup spre impartasire, ca astfel hranindu-se cu dansul, si lepadand de la noi moartea cea dinainte, sa ne amestecam cu dansul, prin aceasta masa sfanta, si sa intram in aceasta viata vesnica si nemuritoare” . Noi ne-am nascut cu un dor nespus dupa vesnicie, dar Sfantul Ioan Gura de Aur ne atrage atentia de atatea ori asupra faptului ca acest dor nu isi poate gasi satisfacerea deplina decat atunci cand se alimenteaza si se adapa permanent la Izvorul vesniciei, care este unul singur, adica Impartasirea cu Insusi Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Impartasania nu este asadar, o chestiune de alegere, pentru ca nu ai posibilitatea sa alegi intre doua lucruri bune, ci trebuie sa alegi fie viata (adica a fi mereu cu Iisus Hristos), fie moartea 8prin gestul de a-L refuza constant pe El). El nu se poate rezuma nici la o obisnuinta, caci daca ne impartasim (fie doar o singura data) fara a avea o constiinta care sa nu ne condamne, nu tragem nici un folos din aceasta , ci dinmpotriva, il maniem si mai mult pe Dumnezeu prin obraznicia si impertinenta noastra. Telul si scopul Sfintei Euharistii este insa unul indoit: nu doar acela de a se uni Iisus Hristos personal cu fiecare dintre cei ce mananca si beau Trupul si Sangele Sau, ci si ca cei ce se impartasesc sa se uneasca intre ei. Aceasta unire a lui Dumnezeu cu oamenii si a acestora intreolalta este scopul pentru care Iisus Hristos se aduce si se imparte la fiecare Sfanta si Dumnezeaisca Liturghie.

Dar unirea aceasta (sub ambele aspecte) nu se poate savarsi daca omul nu isi da tot interesul, efortul si toata osteneala de a face primul pas in aceasta directie si privinta, mai inainte de a veni la biserica, prin implinirea poruncilor (cu ajutorul carora omul se apropie de Dumnezeu, dar si de aproapele, oricine si oricare ar fi acesta). Impartasirea trebuie doar sa consfinteasca si sa desavarseasca efortul omului de a fi impreuna in iubire, atat cu Dumnezeu, cat si cu oamenii. Aceasta unire intre oameni, prin intermediul lui Dumnezeu primit in Sfanta si Dumnezeiasca Euharistie, formeaza Biserica – aceasta a fost si este intelesul ei autentic. Odata cu primirea Sfintelor Taine, noi devenim (fiecare in parte) membre, organe si madulare ale Corpului lui Iisus Hristos, al Carui Cap si este.