[cipri85]

III. Despre urmarile si efectele primirii Sfintelor Taine

Tinand seama de cele enuntate mai sus, inseamna ca Sfanta si Dumnezeasca Euharistie primita de cei dreptmasitori si dreptcredinciosi are drept urmare, in primul rand, unirea acestora cu Iisus Hristos, dar si a lor intre ei, laolalta. „Ce spun eu impartasire? Zice, caci noi suntem una cu Trupul acela. Ce este Painea din proaducere? Trupul lui Iisus Hristos. Deci ce ajung cei care se impartasesc din ea? Trupul lui Iisus Hristos si numai multe trupuri, ci un singur trup.

Dupa cum painea, fiind compusa din mai multe boabe de grau, este unita intr-un singur intreg, fara sa se vada ori sa se observe undeva boabele de grau, cu toate ca sunt, de fapt, in fiinta, in acest fel si noi ne unim unii cu altii si cu Iisus Hristos. Tu nu te hranesti din alt trup, iar acela din altul, ci din acelasi ne hranim cu totii” . Acesta este cel mai important si mai de seama efect al Sfintei Impartasanii, care inseamna si implinirea ori indeplinirea scopului ei inittial si prim. Acesta este efectul general pe care Iisus Hristos, prin impartasirea cu El, il produce de fiecare data cand ne unim cu El. Dar trebuie din nou subliniat (chiar daca poate fi obositor si obsedant) faptul ca acest lucru se produce doar in cazul celor ce se impartasesc cu Domnul Iisus Hristos, avand o constiinta purificata si curata.

Venirea lui Iisus Hristos in sufletul si in trupul nostru are insa si un efect special sau o consecinta deosebita in viata fiecaruia (concret vorbind, in manifestari si in fapta). De ce? Pentru ca unii se apropie cu credinta (fata de Cel cu Care Se impartaseste) si bucurie (de a se uni cu Cel pe Care Il doresc), iar altii cu nepasare si cu indoiala. Si in primul si in al doilea caz, primirea Trupului si a Sangelui Domnului nostru Iisus Hristos se alege si ramane cu consecinte, atat sufletesti cat si trupesti. Astfel, cei ce l-au primit pe Iisus Hristos cu inima deschisa il simt pe Iisus Hristos, in intreaga lor fiinta, care ii copleseste cu pace si cu bucurie. Aceasta ii face sa-si doreasca prelungirea acestei trairi in mod permanent, fiind pe deplin constienti ca, pentru a se realiza acest fapt, se cere si se impune din partea lor o si mai mare ravna in realizarea virtutilor .

Pentru a intelege si mai bine efectele unei Sfinte Impartasanii primite cu toata credinta, nadejdea si dragostea, va trebui sa-l lasam tot pe preaiscusitul nostru Parinte Ioan sa ne descrie aceasta stare, ca unul ce a facut intotdeauna experienta aceasta. „Acest sange se raspandeste imediat in suflet imdediat ce ste baut, el il adapa si il hraneste. Acest sange, cand este primit cu vrednicie, ii pune pe fuga pe diavoli, ii face si-i cheama sa vina la noi pe ingeri si chiar pe Domnul ingerilor Il face sa vina la noi. Caci imediat ce vad diavolii sangele Domnului, ei fug, dar ingerii vin. Acest sange, prin spalarea lui a curatit lumea intreaga” . „Acest sange este sfintirea si mantuirea sufletului. Acesta il spala, il curata, il impodobeste, il largeste: el face inteligenta noastra mai stralucita decat focul, sufletul mai luminos decat aurul” . „Prin acest sange impodobeste si infrumuseteaza cu totul Biserica Sa” . „Cei ce iau parte la acest sange traiesc impreuna cu ingerii, cu arhanghelii si cu puterile ceresti; ei sunt imbracati cu haina regeasca a lui Iisus Hristos si echipati cu arme duhovnicesti. Dar este prea putin spus; ei sunt imbracati chiar cu Regele Insusi” . „Sfintele Taine din fata noastra sunt medicament si leac vindecator al ranilor noastre, sunt bogatie neimputinata, pricinuitoare a Imparatiei Cerurilor” .

Exista, din pacate, si oameni care fac parte din a doua categorie, adica aceia care se apropie de Sfintele Taine ale lui Iisus Hristos „asa cum s-ar intampla”, fara o pregatire corespunzatoare. Primirea Sfintei Impartasanii de catre acestia are urmari si in viata lor. Ele sunt numeroase, Sfantul Ioan Gura de Aur obisnuind sa apeleze la cuvintele Sfantului Apostol Pavel, precum descrie toate aceste urmari: „Pentru aceasta sunt multi dintre voi neputinciosi, bolnavi si multi au murit, ca daca ne-am judeca noi insine, nu am fi judecati” (I Cor. 11, 30 – 31). Insa Sfantul Ioan Hrisostom tine sa remarce si sa sublinieze un lucru foarte important, si anume: toate aceste urmari, percepute ca fiind nefaste de catre oameni, nu se datoreaza Sfintelor Taine in sine (deci nu Dumnezeu este cauza lor, caci cum ar putea El sa doreasca raul oamenilor, din moment ce el ne cheama la sfintenie), ci ele sunt rodul impartasirii unor oameni care nu s-au pregatit pentru aceasta.

Ei isi atrag prin aceasta osanda lui Dumnezeu (care nu doreste moartea pacatosului, necazurile fiind o pedeapsa in vederea intoarcerii celui ce a gresit ori pacatuit), asemanandu-se lui Iuda, datorita faptului ca, desi au fost invredniciti de o atat de mare cinste (aceea de a lua parte la Masa Dumnezeiasca si chiar de a se impartasi de rolul ei), n-au cules nici un folos duhovnicesc, ramanand pe mai departe in starea lor de pacatosenie. „Vai, cat de mare este orbirea vanzatorului! S-a impartasit cu Tainele si a ramas acelasi; s-a desfatat de masa cea prea infricosatoare si nu s-a schimbat” . „Pacatul lui Iuda a ajuns mai mare din doua pricini. Si pentru ca s-a apropiat de Taine cu asemenea gand, si pentru ca apropiindu-se n-a ajuns mai bun, nici datorita fricii, nici datorita binefacerii primite, nici datorita cinstei ce i s-a facut ; iar toate aceste lucruri se vad in viata lor de zi cu zi: „plecati de la cult, nu se observa la ei nici o imbunatatire de viata, incat de multe roi era mai bine ca felul acesta de crestini sa ramana acasa, spre a unu insulta macar pe Dumnezeu, caci de felul lor de viata intre oameni nu mai pomenim” .