[vsovivi]

Nu v-ați săturat de patima cea mai crudă, dependența de closet, de budă?

E crunt, și de acolo vine dependența de țigări, de frică strâmbă și falsă, că unii acolo fumează, apoi de cafea, de reviste distractive cu goliciuni și în final de somn și pierdere de timp ca un ucigaș plătit care a furat odihna de la Dumnezeu și se aprinde când vrei să i-o iei și așa pierde tot fără să facă nimic util pentru aproapele său, duhovnicește... ca să se mântuie sărăcuțul.

Deci dacă omul ar posti negru de 3 ori pe săptămână, Lu, Mi, Vi, și în posturi ar încerca să atingă starea de leșin fără mândrie, ar reuși să meargă la WC mult mai puțin, că postul e fără pită și fără apă, decât anaforă și apă sfințită e voie și Cuvânt... deci dacă ar posti ar ieși din obiceiul ăsta plictisitor când merge la WC și-și vede goliciunile și se distrează în baie și apoi pe stradă privind curvele ca pe niște oglinzi... și ar reduce măcar perioada de ispită, el îi zice vacanță sau concediu, sau șomaj, sau „lucrează” la birou, se dă pe net, libertate, sport ca băieții. Orice clipă contează... și dacă ai mai mult timp liber și nu trebuie în tot momentul să te ușurezi, atunci demnitatea umana se va reclădi de sus, căci nu vei da pârțuri toată ziua și nu vei râgâi în surdină... și nu vei ațipi de la mâncare și băutură venindu-ți când te trezești să dansezi batjocurind distractiv, în joacă cool pe cineva.

Dar cel mai grav păcat e păcatul cel mare care se arată mai mic și învinovățește și osândește ca să se scape pe sine și să nu mai fie socotit păcat ca să ocupe teritoriul și să devină el stăpânul inelelor... adică pismuiește, înjură, judecă, bârfește, cârtește, hulește, spurcă porcind cuvintele, gândește rău, se laudă, căci lăudăroșenia de tip gigolo e cea mai dulce viclenie ademenitoare a bărbatului fatal, care a adoptat matematica fatalistă, vrea să facă șerpișori și caută victime, caută goliciuni, că știe că moare și că are vreme puțină... deci banii sunt la bază, banii... și asta țintește și cu asta se laudă, asta caută toată ziua, e vorba de cunoașterea păcatului ca făcându-l să se răzbune pe cineva, aia muncește... pe el sau pe Dumnezeu, și cum e cel mai simplu să te răzbuni? Îndrăznind să te crezi sfânt și apoi înjurând, mâncând, bând, iar la final adormind beat până îți trece starea de mahmureală... și apoi se laudă de parcă ar fi ieșit din lagărul de exterminare, victimioara altora... Dar în loc să extermine păcatul a exterminat păcatul cu om cu tot crezând că face dreptate... însă aia nu-i dreptate căci scris este „A Mea este răzbunarea” iar omul are minciuni în răzbunare, și în ironii atașamente false și asemănări viclene și priviri pismașe... la om nimic nu e real căci e plin de o strălucire luciferică nebună, fățărnicia, și omul e cel mai mare păcălici... și de cele mai multe ori nici el nu știe că pe sine însuși se păcălește căutând păcatele ca să le acuze... defapt se mărește mereu pe sine grozăvindu-se, căci omul crede că dacă e gras și îngâmfat, umflat, atunci e mai puternic. Defapt e doar mai greu și mai pretențios și se pretinde ceea ce nu este, și e mai mofturos căci luxul îl face să poftească cu ochiul toate perversiunile ca să le halească și să se învoiască apoi susținând că da, sunt bune, adică fură mângâiele, vrea mereu întietate în mângâiele, e necurat, necinstit când laudă și mângâie, fură pentru sine, pentru mai târziu ca să depoziteze... Și cum or fi bune mai târziu toate spurcăciunile și ororile gastronomice depozitate, depozitate în sine? Iar dietele n-au nici o valoare. Slăbirea forțată e altă prostie, pentru ca să arăți bine și să capeți încredere în tine, de parcă încrederea ți-o poți tu da ție ori oglinda. Ceea ce merge e înjumătățirea mâncării și a voirii proprii la fiecare masă, înainte să te apuci de ea. Și un sfânt a spus asta și un medic ajuns celebru căci e un fel de ascultare de sfințenie și de înțelepciune. Eu păcătosul și nebunul doar repet după ei ca papagalul și ca păunul fac numai rele și mă simt bine. Nu știu cum să scap de starea asta de preabine... încă nu realizez că e vremelnicie.